7

May

Visul și propria Devenire

Rudy (1993) – un film inspirat din realitate în care un băiat vrea, de mic copil, să joace fotbal american, se pregătește, dar nu are note destul de bune ca să intre la școala unde e echipa lui preferată.

Muncește pe brânci – și la școală, și pe lângă școală – mereu respins din cauza notelor. Când, în sfârșit, e primit în echipă, nu e lăsat să joace. În cele din urmă, coechipierii renunță la tricouri pentru el – fiecare îi cedează locul lui ca să fie primit în joc. Antrenorul îl ia, dar numai ca rezervă, fără să-i dea voie să joace decât iar constrâns de ceilalți jucători – în ultimele 7 secunde, în care Rudy contribuie la victorie.

Câte filme am văzut urmând același fir narativ, dar pe altă zonă profesională, nici nu mai știu! În muzică, în balet, în scris și în altele – oameni care visează și muncesc pe brânci ca să convingă o instituție să-i primească, să vadă cu ochii împlinindu-se ce visează…

M-a mișcat adânc – a câta oară? – cum e totul aranjat în societate ca omul să nu poată reuși fără aprobarea altora, pe cont propriu… Ba mai mult, iată, în cazul lui Rudy, nici să nu viseze ceva în care să poată reuși fără alții…

Și când cineva aspiră spre ceea ce numai cu alții se poate împlini, cum să-și trăiască chemarea reală în care nu are cum să depindă de alții? Nu am venit să ne împlinim prin nimeni. Suntem ființe desăvârșite cu capacitatea de a oferi ceea ce numai noi putem oferi. Acest „ceva” al nostru trebuie să fie cu putință de dezvoltat pe cont propriu, altfel nu e al nostru! E un vis pe care ni l-au dat alții. De aceea, după ce ne trece vârsta și constituția fizică, ne oprim din ascensiune…

Ceea ce e al nostru e în continuă Devenire. Nu există ieșire la pensie, nu există vârstă și constituție prin care să nu mai fim potriviți! E mereu mai mult, pe toate planurile, mai mult. Prin ceea ce suntem, facem mai mult, și prin ceea ce facem, suntem mai mult – pentru că ceea ce facem și ceea ce suntem sunt Una. Și sigur nu există comitet, institut, arbitru sau juriu care să ne declare capabili sau nu!

Începem de la capacitatea noastră așa cum e, mică – cum altfel să fie?? – și creștem și creștem și creștem. Fără acest început pe care cei mai mulți nu îl primesc pentru că nu sunt destul de buni, nu putem deveni buni și din buni cei mai buni!

Jefuiește omul de puterea lui creatoare printr-un vis care nu e al lui și îl jefuiești de propria lui Devenire…

Unde aș fi fost azi dacă aș fi continuat să bat la ușile editurilor cu poveștile mele? Din lipsa de răspuns a uneia singure, mi-am întors calea spre propria editură… Din lipsa de răspuns a unei librării, mi s-a deschis propria prăvălie… și altele… și altele… și altele…

Am ocolit fiecare obstacol menit să mă oprească sau să mă schimbe, cum ocolește apa o piatră. Și din fiecare răspântie s-a născut ceva inedit! Acolo unde nu am putut coopera cu alții, am descoperit ceva din mine care e mai frumos și mai aproape de mine.

Îmi văd scrisul de început și mă văd pe mine cum scriu acum. Diferență? Ca de la cer la pământ, deși ceva este totuși la fel. Sunt tot eu, e tot scrisul meu. Dar îi văd, în timp, Devenirea.

Sunt tot eu, dar sunt mult mai mult. Și acest mai mult își are calea prin care a devenit mai mult din cât eram când am început. Această cale nu ar fi existat sau ar fi fost denaturată dacă mi-ar fi răspuns editurile… și alții pe drum.

Acum mă întreb: în câte domenii sunt, totuși, ca Rudy? În ce alte domenii din viața mea am vise date de alții? În ce domenii îmi ratez Devenirea?… În ce domenii îmi sunt comitet de evaluare, juriu, arbitru?… În ce domenii mă declar incapabilă sau urmez drumuri trasate de alții? Ce domenii își așteaptă creșterea și surprizele pe care le trăiesc eu cu scrisul?…

Sunt – mai sunt – vise care nu-s ale mele și care mă împiedică să trăiesc și să manifest natura mea neatinsă de nimeni…

Caut… Caut acele începuturi mici și slabe pe care să le prețuiesc și în care să stau cu încăpățânarea cu care am stat ajutând scrisul să crească… Oare… dacă le-aș găsi și aș face asta cu toate… ce s-ar alege de mine?…

 

This entry was posted on Thursday, May 7th, 2020 at 07:27 and is filed under (ro) Minciuni istorice, (ro) Pentru oameni mari, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

4 Responses to “Visul și propria Devenire”

  1. Catalin

    Foarte frumos spus. Lupta asta nu duce nicaieri, ea nu este necesara.

  2. Aineru

    La fiecare articol, în interiorul meu, îți mulțumesc că îl împarți și cu mine (cu cititorii), iar astăzi pentru prima oară mi-am mulțumit și mie…că îmi ofer timpul și plăcerea de a citi aceste articole și de a sta cu ele în interiorul meu bucurându-mă de ceea ce primesc prin ele.

  3. Eva

    Și uite așa se închide cercul creației… care, când nu e doar oferită, ci și primită, nici nu mai e cerc, ci devine spirală…

  4. Învingătorii învinși | Eva de Christo

    […] oare o simplă coincidență ca într-o zi să recitesc articolul despre Vis și propria Devenire, pentru a vedea ce scrieri ar fi pitite în el, și a doua zi, trecând printr-o sumă de ciorne […]

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor. Detalii

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor.

Close