5

October

Vise cu seringi

În ultimii patru ani, am avut în mod repetat – nu des, dar vădit repetat – vise în care cineva voia cu tot dinadinsul să facă injecții populației.

Am dat de unul din vise prin notițele mele din 2016 – o limpede și detaliată metaforă, așa cum sunt și celelalte vise pe care acum nu le mai socotesc vise…

 

27 ianuarie 2016

Am visat că m-am înscris la o călătorie pe Lună. Eram în nava cu care călătoream într-acolo. Mai erau și alții. Toți eram bucuroși, dar niciunul nu știa ce va fi.

După un timp, în loc să mărească viteza, nava a aterizat.

– Așa repede am ajuns?

Afară erau pomi verzi, pământ și… oameni!

Cu cât mă apropiam de ferestre, vedeam tot mai larg peisaje pământești.

– Dar pe Lună cresc copaci, sunt case, locuiesc oameni??

Tot uitându-mă, am văzut intersecția de la Onix, aterizasem acolo. Când am realizat unde sunt, cei care conduceau nava au venit să tragă de mine să nu mă mai uit pe geam, să nu mai recunosc locurile.

– Atunci când vom ajunge pe Lună? Dacă ne-am întrerupt călătoria și am coborât pe Pământ?

În acel moment l-am văzut pe Lord (câinele meu) culcat lângă trotuar, așteptându-mă.

– Uite-l și pe Dodooo! am zis cu drag, în timp ce nava se ridica să plece spre Lună.

Lord s-a ridicat și el după vocea mea și mă căuta pe stradă. Atunci mi-a părut rău că am vorbit, pentru că m-am gândit că de dor mă va căuta și nu va avea liniște până mă întorc.

L-am urmărit cum se pierdea pe trotuar căutându-mă, în timp ce nava se îndepărta cu tot mai multă viteză.

Dintr-o dată, zburam peste o întindere întunecată de ape, și scaunele noastre ieșiseră afară din navă! Mă țineam bine și mă întrebam cât e de periculos, ce șanse sunt să trecem cu bine, fără să cădem în apă.

Era destul de greu să vezi pe viu acea înaintare, să simți vântul de la viteză, să te simți imobilizat în scaun, suspendat deasupra apei și să te mai și gândești la câinele care te căuta în urmă.

Atunci un fel de asistentă a venit pe la spate și mi-a pus mâna la ochi.

– Asta te va ajuta să nu-ți mai fie frică!

Dar eu nu m-am simțit bine și m-am smucit. Atunci am văzut că se pregătea să înfigă în mine o seringă mare de tot, să mă adoarmă.

Nu am lăsat-o.

– Ce faci? Vrei să mă adormi?

– Trebuie! Așa nu vei simți călătoria!

– Dar eu nu vreau să dorm! La destinație mă voi trezi? Îmi voi aminti cine sunt?

S-a uitat alarmată la o persoană care era și ea în preajmă. Am înțeles că răspunsul la întrebările mele era „nu” și m-am opus și mai tare.

L-am simțit pe Lord în stânga mea, șezând imens și puternic. Ceva dinăuntrul meu îl înconjura cu brațul, simțind că forța lui mă îmbărbătează.

Asistenta era tot mai agitată, ținând seringa cu acul în sus.

– Nu mai e timp! Trebuie să-ți fac injecția!

– Nu! Nu vreau să dorm și să uit cine sunt! Cine știe ce vreți să faceți cu mine!

– Înțelege că atunci când vom ajunge acolo vor intra în tine și atunci va fi mai rău!

– Cine să intre în mine? Și dacă dorm nu vor intra?

A tăcut ca și cum voia să-mi ascundă răspunsul acesta.

Nu mai înțelegeam nimic. Știam doar că sunt prizonieră pe navă și mă opuneam cu toată puterea.

Două variante mi-au trecut prin cap: una că la sosire mă voi trezi uitând total cine sunt, probabil făcând parte dintr-o specie nouă cu care vor să populeze planeta; a doua era că nu mă voi trezi niciodată, poate voiau doar organele mele.

În ambele cazuri, mă îngrijora neputința de a mă întoarce acasă și de a-mi liniști câinele care probabil mă căuta și acum. Câinele pe care, în mod paradoxal, îl simțeam atât de puternic lipit chiar de mine, întărindu-mă și plin de încredere, neclintit.

– Asta nu e o călătorie pe Lună, așa-i? Ăsta e un experiment! Faceți experimente pe noi! De asta suntem aici!

Asistenta era și mai alarmată că descoperisem minciuna.

Atunci m-am trezit.  

 

Nu voi comenta și nu voi interpreta visul meu. Prefer să spun că sunt unii care vor trece cu bine și etapa aceasta. Așa cum unii trec cu bine peste vremi de război. Cine nu participă nu moare și nu este rănit!

Doar că azi participarea nu mai e fizic, cu trupul, ci psihic, în gând – mai greu de stăpânit și totodată mai sigur.

 

This entry was posted on Monday, October 5th, 2020 at 06:15 and is filed under (ro) Frica, (ro) Minciuni istorice, (ro) Pentru oameni mari, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

One Response to “Vise cu seringi”

  1. Un vis cu zunami | Eva de Christo

    […] visul meu cu nave spațiale, asistente, seringi, a fost atunci în 2016, un vis cu zunami. Îmi pare a fi […]

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor. Detalii

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor.

Close