29

September

Cum mi-am descoperit menirea

Iată că incursiunea mea în notițele din 2014-2015 își găsește sfârșitul într-un nou început! Începutul unei lumi de poveste – că așa am încheiat eu anii în care îmi consemnam trăirile și gândurile: începând să scriu, zi de zi, din ele, povești.

Ordinea scrierii nu e întotdeauna și ordinea publicării. Bunăoară, Regina Zorilor e cea dintâi, însă în volum apare de-a șaptea. Dincolo de aroganța științei fu de-a doua, însă în volum, de-a treisprezecea.

Baba și capra vecinului, care e cea de-a treia, rămâne de-a treia, însă în sufletul meu, ca poveste dezvăluindu-mi menirea, rămâne dintâi. Lucrurile s-au întâmplat cam așa:

Născând eu un nou blog în care voiam să scriu, în loc de articole explicative, povești, mă pusei să trec prin vechiul meu blog, să-mi prefac explicațiile de atunci în povești.

Printre primele articole se afla unul intitulat: Capra vecinului, baba și legea atracției. Cum o zi înainte citisem Tinerețe fără bătrânețe și îmi plăcuse ideea că animalul bubos și răpciugos ascunde ce nu te aștepți, mă gândeam că și eu am un animal bubos și răpciugos în articolul meu: capra omului care stătea mereu agățat de gard, cu ochii la capra vecinului, fără păsare de-a lui.

Și pe când gândeam, simțeam că poate fi mai mult – însă nu în mine, ci în veșnicii (așa numeam eu locul unde se află toate lucrurile minunate pe care noi le aducem, creând, pe pământ). De aceea, grăii eu atunci către Sufletul meu și către întreg Universul:

– Dacă există vreo variantă a acestei povești, arătați-mi! Să o descarc din eternitate. Mă deschid cu tot ce am. Primesc ce mi se dă. La final, oferim tuturor!

Și nu prin mulți pași trecură piciorușele mele – eu fiind la plimbare – până să mă pun a porni în mod repetat microfonul telefonului pentru a-mi păstra gândurile ce prinseseră a curge prin mine.

O babă fără vârstă mergea din sat în sat adunând animale buboase și răpciugoase, bolnave și pe moarte, căci toate erau animale năzdrăvane care, dacă le trăgeai de coadă, vorbeau cu glas omenesc. În schimbul îngrijirii, îi dădeau babei câte o poveste. Așa se făcu baba Păstrător al poveștilor într-o lume în care oamenii erau prea ocupați și prea serioși ca să se mai ocupe de lucruri de copii. Fără farmecul și înțelepciunea poveștilor, ei ajunseseră împovărați de griji și răi unul cu altul și neglijenți cu animalele lor.

Cine era baba și cine era capra – două suflete reîntrupate, de fapt, peste veacuri, las cititorului plăcerea de a descoperi lecturând. Aici, rămânând în sfera articolului, mi-i mai de seamă a spune că așa mă-ncânta povestea care se cobora din veșnicii prin buzele mele neoprite din zâmbet, încât, întorcând-o pe toate părțile să-i mai simt încântarea, începui a simți tot mai sigur și tot mai adânc cum că eu eram baba aceea. Că mi-era natura și soarta de-a strânge de unde nu te aștepți tot felul de istorioare, de basme, pentru a le oferi mai departe celor care nu mai au timp pentru copilul din ei.

Nădăjduind că astfel îi voi ajuta să nu facă greșeala de a-l pune mereu în fața televizorului ca să îi închidă gura și imaginația. Nădăjduind că astfel îi voi ajuta să asculte ce are de spus, îi voi ajuta să-și ia timp să se joace cu el și să-i citească.

Pe moment, crezui că am a culege povești de la copii în culegeri, însă, până să ajung a culege, m-am pus mai lesne la scris!

Când, după vreo trei ani, ajunsei și să culeg, roadele fură atât de departe de frumusețea și gingășia ce așteptam de la copii, încât nu mă-ncumetai a le publica în culegeri… Pesemne despre alt fel de copii îmi vorbiseră simțirile mele! Nu copii de la care să iau, ci copii la care să le ofer: copii în trupuri de copii, dar mai cu seamă copii în trup de om mare!

Sute și sute de povești, în zeci de volume, se strânseră și continuă să se strângă de atunci pe policioarele prăvăliei în care zânele nu mai prididesc să se-ngrijească de ele!

 

22

June

Cei patru rabini

Într-o seară, patru rabini fură vizitați de un înger care îi trezi din somn și îi purtă până la a Șaptea Boltă a celui de-al Șaptelea Cer. Acolo, priviră Roata Sacră a lui Ezechiel. Read more…

18

May

Ce a spus și ce ar spune Einstein

Acum vreo unsprezece ani, o activitate dintr-o carte mă îndemna să-mi iau câteva personalități – istorice sau din viața mea – drept reper. Alese de mine, după anume criterii, a trebuit să le trec prin tot soiul de ipostaze, Read more…

12

May

Proverbele Omului, cimilituri și zicale – Cartea Întâi

Prolog

Odată ca niciodată a fost un Suflet care avea, ca toate Sufletele, un foc în inimă. Și focul acesta nu-i da pace neam! Că așa-s focurile din inimile tuturor Sufletelor, ard și poartă pe unde nici gândul nu gândește, drept pentru care, trăiește Read more…

12

May

Colecția Proverbele Omului, cimilituri și zicale

Vorbe înțelepte și bune cu cadență de proverb apăreau pe alocuri prin poveștile mele cam de la început, însă cu vreo doi ani în urmă și un pic, mi-am săpat un petec de pământ în grădina scrisului meu și le-am pus de sămânță acolo. Read more…

29

April

Aforismele unui om trecut prin Viață – Cartea Întâi

Prolog

O pietricică – o pietrică desăvârșită – caută pinguinul, pășind încet, cu capul aplecat, pe plaja neștiută și necălcată de picior omenesc. Semn că și-a găsit jumătatea. Când va găsi și pietricica, i-o va prezenta, rostogolindu-i-o la picioare. Dacă jumătatea lui o va accepta, vor rămâne împreună pe viață. Read more…

29

April

Colecția Aforismele unui Om trecut prin Viață

Cugetări uneori ironice, alteori adânci, făpturi vii aidoma poveștilor îmi sunt aforismele în universul unui scris care nu încetează nici astăzi să-și ramifice înfățișarea… Read more…

1

April

Tălmăciri din vremi și lumi – Cartea a doua

Cel dintâi gând la care trimite titlul acestei colecții este acela că poveștile și pildele traduc mesaje, chiar vești, din alte vremuri – care au fost sau care stau să vie – și din alte dimensiuni. Lucruri de preț, înțelepciune uitată sau Read more…

19

March

Creație în versuri – Cartea a doua

În loc de Zicere Înainte…

Douăzeci și cinci de Fiice ale Iubirii cutreieră Veșnicia în căutarea unui vis nemaivisat de suratele lor mai mari, mai pricepute, care își folosesc din plin Puterea Creatoare. Read more…

3

March

Fata și Sufletul-Vultur – Cartea a doua

Bucurie nespusă trăiesc atunci când simt cum se deschid în mine scrieri, bucurie nespusă atunci când, așternându-le, am prilej să le sorb făptura de-a-ntregul și bucurie nespusă când, adunate, își împlinesc numărul ca să poată Read more…


error: Content is protected !!

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor. Detalii

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor.

Close