28

February

Scrisul – Exprimare de Sine a Vieții

Scrisul este, în același timp, o întoarcere în interior – cel mai puternic mod de a focaliza atenția, de a te conecta cu Tine și nu numai – și o întoarcere către exterior – un act de exprimare de Sine. 

Ficțiune sau realitate, scrisul este întotdeauna oglinda scriitorului – a etapei în care se află, a experienței lui de până atunci, a aspirațiilor, a valorilor, a împlinirilor și a neîmplinirilor pe care acesta le poartă în suflet.

Există un motiv pentru care alege o temă, un mod de prezentare. Fiecare cuvânt scris sau rostit nu oglindește întâi ceea ce se vrea oglindit, ci oglindește pe cel care rostește.

Creația însăși – creația fizică – este Rostirea Divină, Suprema Exprimare de Sine a Vieții.

Scrisul, asemeni naturii și a tot ce există, este o formă pe care o ia Viața pentru a se face văzută și pentru a circula liberă din lumea nevăzută în lumea noastră materială, aducând cu ea o firimitură de etern, un suflu de prospețime.

Este prea măreț, prea sacru felul în care Fluxul Vieții își face lucrarea, ca să îl putem cuprinde în teorii și reguli de scriere. Așa cum nu putem alcătui instrucțiuni de dezvoltare pentru fătul din uter, ci îl privim crescând singur după tipare numai de el știute, în aceeași măsură ar trebui să dăm frâu liber cuvintelor din noi.

În conectare profundă cu Sine, în dorința sinceră de a lăsa viața să se exprime nestingherită prin noi, orice lucru care iese din mâinile noastre ar fi o Capodoperă. Supa gătită la prânz, plimbarea în parc cu copiii, romanul, grădina, contabilitatea, măturatul, toate ar căpăta valențe de Opere de Artă. Când ceea ce fac nu fac eu, ci face Viața prin mine, rezultatul e organic, e viu, e unic, e deosebit – și în exterior, și în mine.

Prin urmare, prima bucurie în această incursiune în ale scrisului este că pot să mă las purtată prin peisaje de vis. Cu vâslele în mână, cu cârma tot la mine – evident că rolul meu e de neînlocuit. Dar adevărata direcție, adevărata experiență, adevăratele priveliști le dă marea. Cârma mea nu înseamnă nimic pe uscat. Pânzele pe care nu le umflă vântul nu mă ajută să ajung nicăieri.

Mă las purtată de Viață, și toate uneltele care îmi sunt date le folosesc când vreau, când e nevoie. Dar scrisul meu nu reprezintă „treabă”.

Eu doar plutesc ca un explorator. Minunile le face Viața.

26 decembrie 2014

 

 

Mai bine de șase ani au trecut de când am așternut articolul de mai sus! Și când îl reluai ca să-l pot publica, îmi trebuii opt zile în cap să aduc și celelalte scrieri ce stăteau pitite în spatele rândurilor.

Astfel, drept din el ieșiră trei rostiri, trei aforisme, o ghicitoare, două proverbe și trei gânduri măiastre, după care veniră iute trei povești din colecția de Tălmăciri:

Vorbe bune, vorbe rele din care am mai scos două proverbe și o rostire.

Cu vânt, fără vânt din care au mai ieșit un gând măiastru, un proverb, o rostire și un aforism.

Cârma și mănunchiul de flori din care au mai ieșit o rostire, un gând măiastru și un aforism.

Când să le închei, parcă-parcă ar fi tânjit Fata și Sufletul-Vultur după niște povești despre mare, bărci și marinari, dimpreună cu tematica vorbelor, așa că, a doua zi, așternui: Nu alege în nimic supărarea! și Fata-marinar. Și, nu mai era vreme în acea dimineață, îmi lăsai pe a doua zi dialogul dintre fată și Vultur despre Vâslă și vânt.

Însă așa-mi suna a poveste, că nu mă mulțumii cu un dialog, ci trecui la a așterne-n două pagini și Vântul și vâsla care se va afla în filele Cărții a treia de Basme și Povești pentru Copii de Basm și Poveste.

După care urmării firul poveștii unui Împărat-marinar care se împletește pare-se printre firele basmelor și poveștilor din Cartea a șaptea a colecției Dincolo de basm și poveste se află… Din aceasta a mai ieșit un gând măiastru, două ghicitori și trei zicale.

E povestea scrisului meu… care naște din cuvinte alte cuvinte la infinit! Nu știu cât îmi va lua să aștern toate câte sunt deja prin caietele mele, dimpreună cu cele ce se nasc din ele, dimpreună cu altele care din afară mai vin… Eu, una, cer viață lungă să am vreme să scriu – dar dacă așa se înmulțesc din una-n zeci… mă tem că m-oi trece în altă lume lăsând treaba neîmplinită sau oi împlini-o din cea lume, dând poveștile să se treacă-n ceasta prin alt suflet!

 

P.S. Gândurile măiastre sunt gânduri dintr-o colecție ce se află în lucru. Despre dânsa – mai multe când i-o veni sorocul!

 

This entry was posted on Friday, February 28th, 2020 at 21:07 and is filed under (ro) Basme si povesti, (ro) Ghid de lectură, (ro) Pentru copii, (ro) Pentru oameni mari, (ro) Povești despre povești, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor. Detalii

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor.

Close