4

April

Răbarea = puterea de a aștepta în liniște desfășurarea evenimentelor

Deși sunt la o margine foarte îndepărtată a situației mondiale, unde valurile abia mângâie malul, mi-am propus ca nici măcar fărâma de știre care mai ajunge pe alocuri la mine să nu mai ajungă. Timp de trei zile. Din pura și simpla dorință de a mă trăi pe mine în lumea mea. De a vedea cum arată lumea mea fără aceste lucruri – pentru că, în fond, avem fiecare universul propriu și viața proprie de trăit pe cont propriu, pe lângă și mai presus de cele ce trăim la comun. E ocazia tuturor de a sta în liniștea căsuței și de a ne trăi vacanța interioară. Nu ne bagă nimeni pe gât poze, păreri, filmulețe…

Ca să nu existe o realitate, ochii – atenția – trebuie să se întoarcă de la ea spre altă realitate. Ca ceva să-și piardă puterea și chiar să se risipească cu totul, trebuie să devină întâi inutil. Fără efect, fără impact, fără trăire. Frica, dar și împotrivirea și indignarea nu fac decât să dea viață lucrului față de care ne indignăm și ne împotrivim. Ce ușor s-ar risipi lucrurile pe care nu le considerăm potrivite dacă am acționa la nivel de atitudine și de vibrație!…

Pentru aceste trei zile, îmi stăruia în gând și în suflet un mesaj strecurat în meditația mea de dimineață: a venit timpul să stau cu ce e în curtea mea: cu manifestările mele, cu capacitățile mele, cu călăuzirea mea interioară, cu ceea ce e al meu, neatins de ceea ce se întâmplă cu alții. În fond, fiecare trăiește propriile programări și consecințe – nu avem de ce să fim la curent cu altceva decât ceea ce se arată și este relevant în universul propriu.

Cu ochii în lumea mea – lumea poveștilor cu final fericit – așteptam întâiul mesaj, întâiul cuvânt pentru mine. Ce mi se spune mie, dincolo de situația mondială? Pe planul mic al inimii mele, relevant pentru mine, în căsuța mea, în lumea mea mică, în care nu e nimeni bolnav, supărat, afectat, unde soarele răsare nestingherit, cum nestingherite cântă încă de dimineață păsările, cum nestingherită își urmează fazele luna…

Manifestarea mea liberă – în curtea mea, în viața mea, cum ar fi manifestarea mea liberă? Ce mi s-ar arăta? Ce povață mi-ar oferi Înăuntrul meu în înțelepciunea lui dintotdeauna?

Cel dintâi cuvânt al celor trei zile s-a făcut simțit cu litere dolofane: Răbdarea. Am nevoie și vreau mai multă Răbdare. Sunt atâtea lucruri frumoase care se arată – atâtea creații nerăbdătoare să se nască – și sunt atâtea lucruri frumoase care se întâmplă acum pentru a fi savurate. Iar eu, în loc să fiu fericită, mă simt copleșită! Pentru simplul fapt că, dacă se arată acum, nu tot acum trebuie să se și întâmple? Iară situația de pe glob, dacă îi văd finalul fericit și soluția minunată, nu tot acum trebuie să se intre în ea?

Acum, acum, acum… pentru că într-o clipă le vezi cu ochii inimii toate, dară să se facă fapt le trebuie zile, săptămâni, luni și chiar ani! E ca și cum, dacă porumb am pus în grădină și știu și de care, ce să mai aștept până iese, se coace?…

Graba face din răbdare o pacoste, în linia celei dintâi definiții pe care i-o dă dicționarul: capacitatea firească de a suporta greutăți și neplăceri fizice sau morale.

Dar, dacă mă uit la îndeletnicirile creatoare care îmi cer clipă de clipă migala, de la gând la făptura trăită – nu alerg printre litere, cuvinte, fraze, paragrafe, povești să fie colecția toată gata acum. Lucrez zi de zi cu bucurie și dăruire, lăsând să se construiască fiecare colecție în cadența ei minunată… fără să am habar de numărul cărților ce-i aparțin!

Răbdarea aceasta, bună, curată, căreia dicționarul îi dă locul doi, este răbdarea adevărată, fiindcă nu greutățile le îndur eu mai anevoie, ci încetineala cu care gândul, lucrul frumos, devine realitate… Puterea de a aștepta în liniște desfășurarea evenimentelor (DEX). Puterea de a mă bucura de atâtea detalii care au loc pe parcurs – așa cum numai scriind întreagă povestea îi văd amănuntele minunate pe care nu le-am văzut când am simțit-o toată odată…

Prin urmare, dacă e să-mi doresc ceva fierbinte acum, e să-mi urmăresc și să-mi urmez Devenirea pe toate planurile, cu răbdare. Sunt pași care își au frumusețea de la idee la împlinirea ideii în micul meu univers creator, așa cum sunt pași care își au frumusețea de la uriașa Soluție în care stă deja omenirea, la trăirea ei practică…

 

Răbdarea = puterea de a aștepta în liniște desfășurarea evenimentelor

 

This entry was posted on Saturday, April 4th, 2020 at 05:40 and is filed under (ro) Frica, (ro) Pentru oameni mari, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

One Response to “Răbarea = puterea de a aștepta în liniște desfășurarea evenimentelor”

  1. Alina

    Mulțumesc!

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor. Detalii

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor.

Close