22

January

O poveste scoasă din deochiul ei de veacuri

– Vai! strigă mămica deschizând cartea de povești să citească micuțului. Noroc că mi-am aruncat ochii peste ce scrie aici! Cum să-i citesc așa ceva? Vai de mine! Să-mi facă el cum îmi face Jack cu uriașul din vrejul de fasole? Nici să n-aud!

După care, răsfoind cartea, vede că toate poveștile au ceva rău – ceva ce niciun părinte nu ar vrea să vadă la pruncul său… în toate poveștile, e viteaz cine ia cu de-a sila, omorând, păcălind și furând…

Întorcându-se la Jack, aproape începe să plângă.

Și pe când plângea ea așa, iaca se arată în fața ei, înaltă, frumoasă și înțeleaptă, Zâna Poveștilor din vechime.

– De ce plângi, mătușă? o întreabă ea.

– De ce plâng? Tu ai văzut ce au devenit poveștile pentru copii? Uite la asta! Niciun cuvințel de bine și de frumos! Nici nu știu ce să înțeleg din ea! Din ce vrea să spună copiilor! Cum să-i citesc așa ceva?

Zâna Poveștilor știe, că până la ea a ajuns strigătul de durere al poveștilor mutilate, numai strigătul părinților încă nu a ajuns, de parcă nu văd, nu simt, nu aud! Nu cere niciunul ajutor, nu cere nici unul o poveste curată.

– M-a întristat povestea, spune mai departe femeia. Este ca și cum ar zice că e bine să te ascunzi, să furi și apoi să omori pe cel de la care furi! Ce nesănătate! Nu degeaba uriașii sau zmeii nu mai voiau să aibă treabă cu oamenii și și-au separat tărâmurile… dacă oamenii făceau așa! Sunt îngrozită de ce am citit și cum se termină! Ai zice că are un final fericit pentru Jack și mama lui, dar e total nesănătos! Pentru așa ceva… în realitatea trăită, copiii merg la școala de corecție, iar oamenii mari fac pușcărie!

– Nu mai sta întristată, o mângâie Zâna Poveștilor, că ai să-i citești povestea lui Jack așa cum a fost ea în vremile care nu pier, chiar dacă se vor uitate!

Și zicând acestea, cheamă degrabă o zână bună să stea pe îndelete cu povestea, să-i scoată deochiul din ea. Și când este povestea frumos primenită, aceasta i-o dă femeii să aibă ce citi pruncului să crească chipeș, voinic și cinstit, cum creșteau copiii odinioară.

– Mulțumesc! Mulțumesc, zână bună! Mare piatră mi-ai luat de pe inimă!

După ce zâna bună plecă în lumea ei de zână, la treburile ei de zână, mămica se puse pe citit povestea curată împreună cu cel mic:

 

Cu mulți ani în urmă a trăit o femeie și fiul ei, pe nume Jack. Ea îi dădea tot ce el cerea și tot mai aveau multe. Aveau și o vacă frumoasă, iar femeia l-a trimis pe Jack să o vândă.

Nu a mers prea departe când a întâlnit un om mic și cu zâmbetul larg.

– Unde mergi cu vaca aia? l-a întrebat.

– La târg, a spus Jack.

– Nu e nevoie, a spus bărbatul, îți voi da aceste boabe de fasole pe ea.

Jack era un băiat de treabă și a acceptat.

– Una, două, trei, patru, cinci boabe de fasole, a numărat omul. Și Jack a fugit acasă să îi spună mamei.

Și mama lui a fost mulțumită.

– Băiat bun la toate! i-a spus și s-a dus să planteze boabele lângă casă.

A doua dimineață crescuse o minunată tulpină de fasole – puternică ca un stejar – crescând direct spre cer. Fără să stea pe gânduri, Jack s-a cățărat și a ajuns într-o altă țară.

A găsit castelul unui uriaș și nevasta acestuia l-a invitat la masă. Apoi a auzit pași grei și o voce puternică spunând:

– Feee fi fo fum! Simt mirosul unui englez!

– Vino să-l cunoști pe soțul meu, i-a spus lui Jack nevasta uriașului.

Uriașul a venit, s-au așezat la masă toți trei, iar uriașul și-a mâncat cina uriașă. Apoi și-a chemat găina.

Stând la masă lângă găină, Jack vedea cum găina făcea câte un ou de aur de fiecare dată când uriașul îi cerea să facă.

Uriașul i-a dat și lui Jack un ou de aur să aibă grijă de el până iese din el o găină care face și ea ouă de aur. Jack a luat oul, i-a mulțumit și apoi a coborât pe tulpina de fasole, iar uriașul s-a pus la somn.

Mama lui Jack s-a bucurat să îl vadă și au trăit chiar mai bine decât înainte vânzând ouăle de aur.

Tulpina de fasole era încă acolo, iar Jack își dorea să îi mai vadă pe noii lui prieteni uriașii. Așa ca într-o zi, după ce își anunță mama, Jack urcă iar pe tulpina de fasole.

Totul s-a întâmplat ca data trecută.

Uriașul a venit acasă spunând:

– Feee fi fo fum! Simt mirosul prietenului meu englez!

Și cei trei au stat la masă să mănânce împreună.

După cină, uriașul și-a scos pungile cu bani și a început să îi numere, apoi i-a dat și lui Jack o pungă, iar Jack a primit bucuros după care s-a dus acasă.

Trei ani mai târziu, Jack a urcat iar pe tulpina de fasole.

Iar când uriașul a ajuns acasă spunând:

– Feee fi fo fum! Simt mirosul prietenului meu englez!

Cei trei s-au așezat la masă să mănânce împreună. Apoi uriașul a rugat-o pe soția lui să îi aducă harpa de aur.

Uriașul i-a dat harpa lui Jack să cânte și el, și cele mai frumoase melodii răsunau în casa uriașului. Apoi Jack l-a invitat pe uriaș să coboare cu el să îi vadă și el țara lui, și cei doi au coborât împreună.

Apoi uriașul a urcat înapoi în țara lui și din vremurile acelea cei doi se vizitează și se ajută la nevoie și tot din vremurile acelea s-au unit cele două țări, țara oamenilor cu țara uriașilor și toată lumea a trăit fericită, Jack împreună cu mama lui bucuroși de ouăle pe care le făcea găina din oul primit de la uriaș și uriașul împreună cu soția lui.

 

– Vai! Ce poveste frumoasă mi-ai citit seara asta! Nu mi-ai citit așa niciodată! se bucură băiețelul, care nici nu adormise de încântat ce era. Mai mi-o citești?

– Mai ți-o citesc, răspunse mămica, dar acum e vremea pentru somnic!

Băiețelul se cuibări în așternut și adormi cu gura până la urechi, visând prietenii cu uriași și lumi care cresc ca fasolea pe vrej și găini care strâng bănuți în săcuți și harpe care fac ouă de aur și toate câte se mai amestecau din poveste în mintea care nu se mai sătura să se joace cu ele pe tărâmul unde totul se petrece după pofta inimii neadormite!

Ce să mai spun? Că era și Jack bucuros că-i pvovestea lui – în sfârșit – spusă în adevăr, așa cum se petrecuse? Că era mama mândră de fiul ei și amândoi bucuroși de uriașul ce sălășluia la ei în vrej? Că era uriașul bucuros de ei și că lângă vrej au mai crescut și alții, cu alți uriași și tot așa? Nu vă mai spun, că-s multe de spus, și astea-s alte povești!

Ci să-ncalec mai bine-o căpșună,

Că povestea mea e adevăr

Și nicidecum o mare minciună!

 

______________________

 

Despre nașterea acestor povești se află mai multe în articolul Terapie prin povești – Jack și vrejul de fasole

Povestea lui Jack a fost dăruită de Aineru V. așa cum apare ea în italice, iar povestea care conține povestea este darul meu, o mică monogramă a trăirilor ei din jurul poveștii, transpuse în grai de basm.

 

This entry was posted on Friday, January 22nd, 2021 at 08:13 and is filed under (ro) Ghid de lectură, (ro) Pentru copii, (ro) Pentru oameni mari, (ro) Povești despre povești, (ro) Povești în dar, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor. Detalii

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor.

Close