4

November

Limba în care știi să Taci…

S-ar crede că cel pasionat de ale scrisului e-n viața de toate zilele vorbăreț. Cel puțin eu așa am crezut – nu m-am așteptat ca poveștile ce-mi încântau diminețile și după-amiezile în care mă așezam să lucrez să-mi aducă aceeași Liniște în vorbă câtă-mi așterneau în suflet!

Discuțiile mărunte din zi îmi păreau de prisos, chiar tulburau Liniștea fermecată pe care mi-o deschidea prezența noilor prietene. Îmi urmăream adesea necuvintele, minunându-mă de starea plăcută ce mi-o dau, și mă lăsam în voia lor, căci din aceste necuvinte se nășteau în mine Cuvintele – Cuvintele Sacre din care-mi alcătuiam cu grijă poveștile.

Nu mare-mi fu mirarea să regăsesc mai ieri, într-un catren de Blaga, trăiri de patru ani! Nu mare – căci înrudiri de spirit am mai trăit cu el. Mare-mi fu, mai repede, încântarea să văd în cele patru stihuri prinsă atât de bine realitatea pe care Blaga o extinde dincolo de scris, asupra tuturor:

 

Limba nu e vorba ce o faci.
Singura limbă, limba ta deplină,
stăpână peste taine și lumină,
e-aceea-n care știi să taci.

                        (Lucian Blaga, Opere, Ed. Humanitas, 2012)

 

Așa ajung la un alt fel de a spune: și-atunci când scriu, și-atunci când nu scriu, limba-n care mă pricep eu cel mai bine să Tac e Limba Poveștilor…

 

This entry was posted on Sunday, November 4th, 2018 at 08:37 and is filed under (ro) Basmul și viața, (ro) Coincidențe... coincidențe..., (ro) Povești despre povești, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor. Detalii

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor.

Close