30

January

Jurnale fermecate

Pe cât de întortocheate, pe atât de pline de peripeții mi-s căile în ale creației! Toate câte s-au petrecut – și care s-ar întinde nepotrivit de mult pe un blog – le-am notat cu de amănuntul în jurnalul meu de fată care scrie și trăiește în basme. Dintre ele oi culege drumul ce m-a dus înspre propisuri:

Cum am și scris în articolul despre Baba și capra vecinului, urma să mă scufund în aducerea de pe tărâmul de dincolo a două scenarii. Însă – se întâmplă uneori – poveștile mă purtară din una în alta, de ajunsei peste nouă țări și nouă mări, ca să am de unde mă-ntoarce să reiau cele rămase în urmă!

Felul în care-s împletite ele mi se arată mie pe când le scriu, și faptul că le așez frumos fiecare-n altă carte nu lipsește cititorul de bucuria de a le trăi și dânsul ca una. Cum ar veni, pleacă laolaltă dintr-un suflet și se regăsesc laolaltă în alt suflet!

Eu le sădesc în cărți și îndeletniciri în jurul cărților, cititorul le culege din cărți și îndeletniciri din jurul cărților. Mare și frumoasă se face, pe zi ce trece, grădina! Și suntem grădinari în ea fără număr! Nu ne știm fața, însă sufletele ni se-ntâlnesc printre straturi…

După belșugul destinațiunilor prin care m-am trezit pe când lucram la sfera tematică a Babei, eram încredințată că nu-mi rămânea decât lucrul la cele două scenarii, al Babei și al Fetei de împărat care a găsit tinerețea fără bătrânețe. Însă, când lucrul Babei s-a încheiat, locșorul unde se aflau scenariile era ferecat!

De îngrijorat, nu m-am îngrijorat nicicât, că știu prețul dospirii unui aluat până la capăt! Însă, pe când mă pregăteam să-mi fac mișcarea de dimineață, se deschise în mine un joc pe lîngă Baba și capra vecinului – cu tot cu numele lui: Jocul sincerității.

Bucuroasă, făcui ce fac totdeauna… mă întrebai dacă nu cumva-i vreun joc și pe lângă Odaia. Văzui că era! Și dacă văzui, făcui ce fac totdeauna… mă întrebai dacă nu cumva-i vreun joc și pe lângă Prolog. Văzui că era! Nu joc, însă acolo-mi surâdea un jurnal.

Mai trecură niscai povești prin sufletul meu până să mă întorc la jurnal cu gândul de a-i închipui un ornament drăguț pentru copertă. Ornamentul nu veni, că nici nu avea de ce să vină, dacă jurnalul era tovarășul colecției Dincolo de basm și poveste se află… care își are coperta simplă și elegantă! Nu era simplu și elegant, aidoma ei, jurnalul? Sigur că era, însă pe atunci nu știam lucrul acesta! Stăteam doar un pic nedumerită în fața micului deșert în care nu vedeam și nu simțeam făptura Jurnalului ca să o pot întocmai aduce.

Cum mergeam eu așa – că eram la plimbare – numai ce mă unge la suflet un joc de cuvinte ivit de nu știu unde: Jurnalul unor Pași de dans. Ooo! Ce încântare pe mine la gândul că nu niște picioare care dansează țin un jurnal, ci pașii picioarelor! Apoi, nu la fel e și cu jurnalul ce așteptam? Cum să nu! Îndată îmi veni titlul lui și-al poveștii cu care se va deschide: Jurnalul unei Călătorii dincolo de basm și poveste. În care Călătoria este, bineînțeles, personajul.

Uite așa se ajută creațiile mele între ele când mă simt lipsită de inspirație! De acum, totul se făcu desfătare. Deșertul se făcu oază și nu trecu mult până să am povestea așternută și – după incursiuni prin alte povești, bineînțeles – să mă apuc de făurirea trupului de coperți și de file.

Jurnalul meu, deși întrevedeam a fi cel dintâi dintre câte or veni să întovărășească fiecare colecție și fiecare carte-unicat în parte, se dovedi a fi mult mai mult: Prăvălia zânelor avea să dedice o policioară lustruită, ceruită, Jurnalelor, nu ca un ajutor în lectură, ci ca o lucrare mare, în rând cu lucrarea cărților.

Adevărate plante de leac și posibile monograme – pe care le-am numit „monograme-propis” – le-am văzut ca pe prilejul minunat de a dezvălui stăpânului lor, cititorul care alege să-și adâncească lectura prin scris, ce se întâmplă dincolo de cuvântul citit, chiar în propria inimă.

Așa cum poveștile și cărțile-mi sunt mie jurnal, consemnând călătoria mea în ale Sufletului, de acum, și cei ce citesc își pot urmări propria Devenire interioară, cu ajutorul unui jurnal! Nu de oricare, că la ce încântare trăiesc numai la gândul lor, sunt nevoită să le numesc „fermecate”!

Nu știu dacă e întovărășirea fiecăruia cu colecția sau cartea-unicat care-i este pereche, dacă e povestea ce-i stă în cap dând o aură anume călătoriei ce-are să se arate pe filele albe sau e cu totul altceva, dar sunt cu tărie încredințată că ceva au aceste jurnale, ceva mare și bun pentru suflet!

 

 

 

 

Cărţile și jurnalele își așteaptă Sufletele-pereche de cititori în prăvăliile fermecate rânduite în pagina Cum cumpăr o carte

 

În lucru: „Dincolo de basm și poveste – Cartea a șasea”, „Dansând cu misterele Vieții – Cartea a treia”, „Basme și povești pentru Copii de Basm și Poveste – Cartea a treia”, „Legende pentru Copii Legendari – Cartea a treia”, „Legende, basme și povești din vremea ce va să vină – Cartea a treia”, „Creație în versuri – Cartea a doua”,  „Rostirile Iubirii – Cartea a doua” , „Fata și Sufletul-Vultur – Cartea a doua”, Colecția de teatru, filme, animații, „Tălmăciri din vremi și lumi – Cartea a doua” , Jurnalul colecției Dansând cu misterele Vieții și o sumedenie de alte volume de basme, povești, povestiri și legende, care mai de care mai frumoase!

 

This entry was posted on Thursday, January 30th, 2020 at 17:43 and is filed under (ro) Pentru oameni mari, (ro) Povești despre povești, (ro) Publicate, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

One Response to “Jurnale fermecate”

  1. Jurnalul unei Călătorii | Eva de Christo

    […] s-a ivit precis acest jurnal ca peripeție în ale creației am scris deja în Jurnale fermecate, drept pentru care gândesc mai potrivit a vorbi aici despre el ca făptură. Că așa-s toate-n […]

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor. Detalii

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor.

Close