14

January

Ceasul și timpul care nu există

Un vis de dimineață, taman înaintea timpului meu de scris, îmi deschise o sferă tematică la care nici nu gândeam că aveam să petrec atâtea clipe de desfătare!

În vis, îmi apăruse în fața ochilor – însă nu drept în față, ci oarecum jos, pe unde stă o carte când o citești – un ceas cam de două palme, fără sticlă peste ecran, vopsit cu galben și roz mat, pastelat, cu limbi maro patinate ca de fier forjat.

Cu degetele, am împins limbile care indicau ore și minute pe dreapta, la orele douăsprezece fix. În acea clipă, ceasul prinse a se mări până ieși din câmpul meu vizual și rămase doar creștetul lui cu vârful limbilor.

Cum visul îmi părea a spune că atunci când renunți la timp – la a-i mai urmări orele și minutele – el se mărește, rămasei un pic cu gândul la timp. Despre mărirea lui, nu-mi venea în vorbă nimic, însă îmi venea despre non-existența lui și despre ceasul care-l măsoară.

Și dacă nicio frază nu venea limpede și cu totul merituoasă, mă apucai de așternut, așa cum veneau, toate care veneau, cu gând că le-oi rafina mai pe urmă.

Așa se făcu, că acolo rămasei nu doar dimineața aceea, ci și cea următoare, și cea următoare după cea următoare, și tot așa, până s-au împlinit șapte zile!

În cea dintâi, așternui douăzeci și cinci de fraze despre ceas și timpul care nu există, iar de a doua, mă pusei pe stat cu fiecare în parte, căutând povești și alte creații care le-ar cuprinde sau ar avea niscai legătură.

Așa ajunsei de se înmulțiră – că din poveștile din citate mai apăreau și alte citate – de ajunseră treizeci și patru la număr. Poveștile în sine se strânseră douăzeci. Rostiri, cinci. Aforisme, unsprezece. Proverbe, șase. Și, spre marea mea încântare, primele două ghicitori!

Astfel, sfera tematică a ceasului și a timpului care nu există se află acum prin toate ținuturile din împărăția scrisului meu: în basmele pentru oameni mari, în legendele din vremea ce va să vină, în legendele pentru copii, în dansurile cu misterele Vieții, în dialogurile dintre fată și Sufletul-Vultur, în Tălmăciri – cele mai multe, între rostiri, între aforisme și între proverbe.

Nădăjduiesc, urmează a se regăsi și între alte creații, astfel încât, la timpul potrivit, să poată deschide zânele prăvălie în Prăvălie, că tot visam acum trei ani să fie un locșor din care să-și poată lua mușteriii citate pe săturate!

Despre acestea, însă, vor vesti zânele când or avea ce vesti! Că acum sunt toate în dosul casei, meșterind cele ce au să fie pe noile policioare lustruite, ceruite, din noua prăvălie a lor!

 

This entry was posted on Tuesday, January 14th, 2020 at 21:25 and is filed under (ro) Pentru copii, (ro) Pentru oameni mari, (ro) Povești despre povești, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor. Detalii

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor.

Close