19

October

Ce ne facem cu coviduțul?

Circulă o scrisoare printre cei ce răspândesc adevărul despre virușorul care se vrea a nimici nu știu cât din locatarii planetei – probabil o treime, ca să-și facă norma „prevestită” prin Apocalipsa. Nepreareușind să o împlinească, pentru a împlini odată cu ea, și „profeția”, sunt trebuincioase, ca la toate Răscrucile din istoria noastră, niscai născociri. Astfel, se născocesc morți, bolnavi, a-bolnavi și „eroi” care luptă pentru binele nostru – că doar de asta au primit și primesc finanțare!

Și spune această scrisoare că testele se pot calibra după voie, ele nicidecum nu arată bolnavul real, chiar cel care le-a închipuit întâia oară afirmând că dacă ar fi știut la ce urmau a se folosi, ar fi renunțat și la premiul primit pentru ele. Între timp, el a „murit” – așa se vorbește despre trecerea lui, în ghilimele, că mai sunt și morți din acelea care sunt făcute să pară aievea. Mă rog, ce nu poate omul, în șireția lui, să facă să pară?

Când o astfel de scrisoare se încheie cu „Trezirea! Altfel totul este pierdut!”, cum să nu se simtă cel care știe adevărul, și, din locșorul lui de individ mult prea mărunt, nu are cale să facă nimic – cum să nu se simtă îndată pierdut? Cum să nu vadă zadarnică însăși „Trezirea!”, de vreme ce el s-a trezit, și din trezirea lui nu poate ține piept cu guvernul, nu poate ține piept cu poliția, cu armata, nici chiar cu pâra vecinilor?…

Când o scrisoare afirmă răspicat un adevăr, dar se încheie cu o prevestire de rău, adevărul acela e neutralizat aproape cu totul… el nu-și poate face lucrarea de adevăr! Fiindcă adevărul eliberează, frica prevestirilor rele încarcerează. Deschizi ușa și o închizi! Ba mai și mărești în inima omului mânia, frustrarea, iluzia că nu poate face nimic.

Atunci, mă întreb, cum ar trebui să se termine scrisoarea ca sfârșitul ei să fie un Început? Un ajutor pe măsura adevărului pronunțat mai înainte. Și răspunsul e simplu: nu ne face nimeni nimic din afară ce nu ne facem noi mult și intens mai întâi. Totul e o Oglindă cu scopul de a arăta o realitate interioară pe care de bunăvoie n-o mai zărim.

Unii se pricep să traducă ce văd în Oglindă despre istoria omenirii – înghesuiala în care am ajuns să trăim pe dinăuntru de nu mai e loc pentru ce avem individual să trăim, obstrucționarea Respirației – a transferului dintre noi și divin prin obsesia cu lumea materială în care trăim, plasarea puterii în afara noastră începând cu familia, statul, religia, și terminând cu părerile altora de pe internet și din mass-media, starea de frică și tensiune care acum sunt alimentate de cei de sus pentru că noi le-am trăit cu mult înainte să știm că vor exista aceste alimentări și altele tot așa.

Pentru cei ce nu se pricep – că nu-i nevoie omul despre toată istoria să priceapă – e de ajuns un simplu fapt: totul e aici pentru Expansiune. Pentru Devenirea mea, pentru Eliberarea mea interioară. Și virusul, și cei ce inventează sau folosesc virusul, și evenimentele mai mult sau mai puțin asociate – totul contribuie, nu e nimic împotrivă.

De unde știu? Dintr-o fizică simplă pe care o transpun de la energie la viață – care e tot energie: în univers, nimic nu se pierde, totul se transformă. Putem preface frica și oroarea în lecții de viață. Nu morale, nu amenințări, nu mustrare. Ci minunate lecții de viață – ce am eu acum de văzut?

Răspunsul și-l va primi fiecare, pe măsura contribuției lui la ce se petrece acum în istoria omenirii, care e totuna cu contribuția lui la istoria lui personală.

Undeva am ceva de văzut – ceva ce mă va elibera și va contribui la propria mea Expansiune, indiferent de ce trăiesc și propagă semenii mei. Că dacă nu aș avea, nu aș fi implicat nici măcar ca martor!

Și dacă ce e în mare e și în mic și invers, eliberarea și expansiunea fiecărui individ va contribui la eliberarea și expansiunea omenirii în mare.

Ce mod minunat de a vindeca nivelele de existență, care ne e la îndemână și care va anihila planurile celor ce vor să ne mâne la nivel de mulțime!

Mai am de ce să fiu speriat sau supărat?

 

This entry was posted on Monday, October 19th, 2020 at 10:02 and is filed under (ro) Minciuni istorice, (ro) Pentru oameni mari, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

One Response to “Ce ne facem cu coviduțul?”

  1. Alina

    Obstrucționarea transferului dintre noi și divin – ce ne facem noi singuri prin tot ce ai enumerat în articol.
    Nu am observat de la prima citire, dar articolul ăsta oferă…mură-n gură.

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor. Detalii

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor.

Close