15

April

Basme și povești pentru Copii de Basm și Poveste – Cartea a doua

Prolog

– Tăticule, când erai mic, ți-a spus cineva vreodată ceea ce spui tu tuturor, că ești Copil de Basm și Poveste? întrebă Băiețelul.

– Nu… nici măcar un titlu de carte… îi răspunse Bărbatul, strângându-l la piept și așezându-și obrazul pe buclele lui de castană.

– Atunci cum ai ajuns erou într-o carte de basme? întrebă Băiețelul, prefăcându-se uimit ca și cum asculta întâia oară.

Bărbatul zâmbi cu un zâmbet care îi lumina fața ștergând urmele timpului și făcând-o aidoma cu a Copilului care punea întrebarea, după care purcese a răspunde ca și cum ar fi răspuns întâia oară:

– Eram la stat de-o șchioapă, însă la vârstă destul de mare ca să mă avânt unde nu mă avântasem nici singur, nici cu prietenii mei de atunci. Pentru piciorul unui om mare, sălciile ce mărgineau râul erau, fără tăgadă, la o aruncătură de băț, însă pentru piciorul meu de băiețel, ar fi fost nevoie de mai multe aruncături dacă aceste aruncături ar fi venit din mâinile mele de băiețel…

Cuibărit în brațele Tăticului, Copilul chicoti, închipuind un băiețel care arunca bățul, alerga până la el, iar arunca bățul, iar alerga până la el, socotind câte aruncături de bețe erau până la sălcii.

– Dar tu știai ce se afla după ele? îl întrebă cu sufletul la gură, după ce isprăvi socotitul.

– Nici prin cap nu-mi trecea că ramurile lor umbreau un râu așa de larg despre care auzisem, dar de văzut, nu îl văzusem până atunci, răspunse Bărbatul.

– Dar Tăticul tău nu te-a dus niciodată cu el? se miră Băiețelul ca și cum n-ar fi știut deja răspunsul.

– Nu… despre râul acela se vorbea rar în fața copiilor! spuse Bărbatul ca și cum n-ar mai fi spus niciodată. Era taina ce aveam a descoperi singuri când eram gata să ne desprindem de mămici și de tătici pentru a ne aventura fără nimeni. Era primul pas al nostru către viața de om mare!

– Fiecare băiețel primea o bărcuță, spuse visător Copilul, uitând că asculta povestea „întâia oară”.

Pentru el avea farmec această taină despre care oamenii satului nu vorbeau niciodată, ca băiețeii care creșteau să o descopere singuri. Nu semăna deloc cu vremurile străvechi sau cu alte sate în care trecerea dintre vârste era știută, așteptată cu nerăbdare, aranjată din vreme ca o sărbătoare de neuitat.

La tăticul lui în sat, trecerea se făcea de la sine, fără pregătiri, ca parte firească din viață. Pur și simplu, băieții aveau voie să se plimbe mai departe de casă, cutreierând dealurile și pădurile din jurul satului. În joaca lor, nu știu cum se făcea că întotdeauna la tufele și sălciile din jurul râului, se aventura fiecare singur. De ochit, le ocheau când erau împreună, dar niciunul nu îndrăznea să-și arate mirarea. Ficare voia să aibă mica lui aventură în care ceilalți să nu apară decât la sfârșit, ca ascultători uluiți!

Când descopereau râul, nu era suflet să nu-și dorească pe loc o bărcuță pe care o făurea împreună cu tăticul lui, după care o umplea cu merinde de la mămica și dus era – singur, cea dintâi zi și toate zilele ce urmau după ea!

Lucruri multe și mari avea să învețe, vâslind sau lăsându-se în voia apei, după cum îi poftea inima. Unii băieței, care nu prea voiau să crească, își luau prietenii în bărcuțe și, în hărmălaia ce făceau, pierdeau prilej după prilej de a-și trage învățămintele ce le-ar fi fost de mare folos mai târziu.

Însă Tăticul nu era dintre ei. Tăticul trecuse cu bine printr-o sumedenie de încercări grele, încă din prima zi de pe râu. Toate acestea umpleau pieptul Copilului de mândrie! Mai ales că povestea Tăticului nu se termina aici. Ea ar fi fost uitată de la o vreme, cum sunt poveștile spuse din tată în fiu și care nu-s cuprinse în file de carte, însă, la scurt timp după ziua de pomină, o Femeie apăruse în sat, cerând poveștile tuturor băiețeilor. Cum a Tăticului îi plăcuse ei cel mai mult, o așternuse cu slove meșteșugite într-o carte de povești pentru copii și acum toți copiii din toate vremurile știau povestea, chiar dacă nu știau că băiețelul de atunci crescuse și chiar se făcuse Tătic.

Toate acestea Copilul nu se sătura să le asculte, visând să devină și el erou de poveste într-o zi! Că îi stătea mărturie viața Tăticului lui care nu salvase fete de împărat, nu răpusese zmei și nu umblase pe la babe înțelepte sau pustnici, ci fusese Copil de Basm și Poveste în viața lui mică, de sat, în care învățase să se lase purtat de bărcuță.

Însă mai era o parte din povestit pe care Băiețelul nu voia cu nici un chip să o piardă, chiar dacă Tăticul lui nu intra niciodată în ea:

– Și fetițele ce primeau? întreba el, începând să chicotească.

Bărbatul se încrunta la el, apăsându-l ușor cu arătătorul pe vârful năsucului:

– Fetițele primeau o grădină! Un petecuț de pământ pe care să-l îngrijească singure, dar despre acestea nu se cade să-ți povestesc! Întreab-o pe mama!

Băiețelul râdea de încruntarea și supărarea prefăcută a Tăticului și adormea știind că, seara următoare era rândul Mămicii să-și spună povestea. Și ea era o Fetiță de Basm și Poveste – chiar așa se și găsise cu Tăticul! Cele două povești ale lor fuseseră reunite în cartea Femeii care culegea povești de prin sate. Reunite apoi și în cartea Vieții care se pricepe să-și aleagă eroii – nu din lupte, ci din lecțiile frumoase primite – după care îi așază pe tron ca să domnească fericiți până la adânci bătrânețe!

Așa deveniseră Tăticul și Mămica împărat și împărăteasă, din băiețel și fetiță de sat!

 

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Eva de Christo
    Basme şi poveşti pentru Copii de Basm şi Poveste / Eva de Christo. – Şirnea : Zvon de Zâne, 2017-

    vol.
    ISBN 978-606-94418-6-2
    Cartea 2. –  2019. – ISBN 978-606-8978-05-5

821.135.1

Nr. pagini: 100

Copyright © 2019 Zvon de Zâne, Brașov

 

 

 

 

 

 

Cărţile își așteaptă Sufletele-pereche de cititori în prăvăliile fermecate rânduite în pagina Cum cumpăr o carte

 

În lucru: „Dincolo de basm și poveste – Cartea a șasea”, „Dansând cu misterele Vieții – Cartea a treia”, „Basme și povești pentru Copii de Basm și Poveste – Cartea a treia”, „Legende pentru Copii Legendari – Cartea a treia”, „Legende, basme și povești din vremea ce va să vină – Cartea a doua”, „Creație în versuri – Cartea a doua”, „Rostirile Iubirii – Cartea a doua”  și o sumedenie de alte volume de basme, povești, povestiri și legende, care mai de care mai frumoase!

 

This entry was posted on Monday, April 15th, 2019 at 17:04 and is filed under (ro) Basme si povesti, (ro) Pentru copii, (ro) Pentru oameni mari, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor. Detalii

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor.

Close