5

December

Baba și capra vecinului – Dincolo de basm și poveste, Cartea Întâi

O nouă scufundare în sfera tematică a unei povești îmi deschise – ca de obicei… – noi orizonturi…

Cu conștiinciozitatea care mă caracterizează și-mi oferă negrăită desfătare în ale scrisului, după ce scoasei temele și subtemele din Baba și capra vecinului aferente Indexului tematic – fără a bănui măcar că se vor dovedi așa multe la număr! – mă urcai pe capra caleștii cu care călătoresc în Lumi de poveste și purcesei la drum.

Așternui întâi și-ntâi povestea cu sfârșit fericit a omului care nu-și trăia povestea tot stând cu ochii la capra și în ograda vecinului. Chiar așa o și numii: Povestea omului care nu-și trăia povestea și o așezai frumușel în Cartea a doua din colecția Legende, basme și povești din vremea ce va să vină.

Mulți… mulți dintre noi ne aflăm tot cam pe acolo… în netrăirea poveștii noastre pentru că nu ne stau ochii unde le e locul – în cap! Însă nu suntem toți așa, ca omul nostru, din invidie, ci mulți din acești mulți nu ne trăim povestea de mila și grija ce le-o purtăm altora, dar din același motiv: nu ne stau ochii în cap! Drept pentru care, mă pusei să aștern și pentru această mulțime de mulți o poveste care să ne răscumpere: Femeia cea măcinată de griji care face parte din Legende, basme și povești din vremea ce va să vină – Cartea a treia.

Acestă poveste avea în gândul meu dintâi titlul Moșul și capra vecinului, urmând a fi o contrapartidă fidelă a Babei. Însă, așternând-o, nu-mi apăru în dânsa niciun moș, iară femeia mea își găsea în final fericirea, prin urmare nu se cădea să o scot din titlu cum îl scosesem – fără vrere – pe omul din Baba și capra vecinului.

Fără vrere zic, că la vremea respectivă, așa mă încântase titlul și tema poveștii, încât nu observasem că, în fapt, povestea era a omului, nu a babei și a caprei. Numai acum, lucrând din nou, cu de-amănuntul, realizai că-i un temei: dacă omul nu-și trăiește povestea, nu are ce căuta nici în titlu! Și dacă n-are ce căuta, i-am dat altă poveste, care să fie a lui. Dară femeia mea – cea măcinată de griji – dacă își află chiar în poveste povestea, se cădea să o las să-și stea și în titlu!

Așa că, tot stându-mi legat de suflet și un moș cu o capră de prin vecini, mă pusei să scriu și despre dânșii, cu gândul că o fi varianta pentru copii! De fost, n-a fost, că așa-i de aprigă în scurtimea ei și de adâncă, încât îi detei un loc de cinste din Cartea a șasea a colecției Dincolo de basm și poveste, același cu cel pe care îl ocupă Baba și capra vecinului în Cartea a doua.

Tare-mi e pe plac podul peste vremi ce-și fac singure poveștile, arătându-mi unde să le așez! Adesea actul creației e pentru mine ca așteptarea fermecată în fața unor piese de puzzle albe. Fiecare îmi duce mâna să-i conturez desenul, după care tot ea o să o așez unde-i e locul.

Ca să revin, dacă în povestea dintâi baba mea se arată a fi Făt-Frumos din Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte a lui Petre Ispirescu, primindu-și finalul fericit pe care pe-atunci nu îl avea, îmi șopti capra la ureche că omul din poveste ar fi tatăl lui Făt-Frumos! Așa că, atunci când îmi răscumpărai omul, răscumpărai și pe împăratul care nu și-a ținut făgăduința acum o sută de ani și mai bine.

Și dacă omul era împăratul, cine alta să fie femeia cea măcinată de gânduri – care era vecina omului în poveste – cine alta decât împărăteasa, mama Fătului? Așa am răscumpărat și aici, dintr-un foc, două destine. Și pe când le răscumpăram, îmi trecu prin cap – nu într-o doară! – că de ce în toate basmele împăratul își lasă calul din tinerețe, împărăteasa nu poate să aibă copii și amândoi siluiesc o soartă ce nu li-i dată?

Fără tăgadă au fost împărați care și-au iubit caii până la moarte – dacă moartea era atunci pe pământ și nu cumva erau împărații aceștia de mai înainte. Fără tăgadă au fost împărătese care nu puteau să aibă copii și se simțeau foarte bine să n-aibă!

De ce poveștile nu vorbesc despre ei? De ce ne lasă întâi cu gândul că trebuie neapărat măcar un copil, iară mai apoi că uite, dacă ai silit mâna soartei, ți l-a dat și-apoi ți l-a luat? Să nu fi fost niciodată undeva, cândva, un basm în care împărații și împărătesele erau fericiți și fără să lase tronul? E prea de seamă învățătura aceasta ca să fi pierit de la sine… eu zic că-i mai degrabă mâna cea care întâi a scos din basme ce-i era omului mai nevoie, după care a scos basmele din sufletul lui cu totul!

Și dacă zic, nu pot sta fără păsare, că tare-mi părea frumos gândul împăraților care își țin caii din tinerețe aproape și-al împărăteselor care își trăiesc fericirea și fără să aibă copii. Că-i calul din poveste Sufletul omului cu care el are a ținea legătura, iară împărătesele își au rostul și soarta prin ele însele, și nu prin pruncul ce-aduc! Două învățături prea de seamă ca să fi fost lăsate în basme…

Dară eu le-am întors înapoi, ș-am așternut O poveste dinaintea vremurilor pe care am așezat-o frumos în capul poveștilor din Cartea a șasea a colecției Dincolo de basm și poveste, înainte de moș și de capră, să deschidă drumul și la alte povești!

Și după ce am așezat-o, m-am pus să termin Fata de împărat care a aflat Tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte pe care am început-o acum patru luni. O contrapartidă la Tinerețea lui Ispirescu, care mult a mișcat în sufletul meu… și din care nădăjduiesc a scrie, la vremea potrivită, și un scenariu. Dânsa a primit locul de frunte al Cărții a treia din colecția Legende, basme și povești din vremea ce va să vină, și va deschide, nădăjduiesc și alte drumuri, răscumpărând varianta cu sfârșit negativ a Tinereții lui Ispirescu – singura poveste cu sfârșit rău din toate poveștile lui și din toate poveștile adevărate care, prin obligativitatea tiparelor lor, trebuie să se sfârșească în fericire!

Așa se închide cercul răscumpărărilor pe care n-am știut că le voi afla când am purces a călători prin Lumea poveștii dintâi, Baba și capra vecinului!

Nu-mi rămâne decât să trec la alcătuirea scenariilor ca să se împlinească și sfera tematică a poveștii, așa cum se arată acum, că ar fi nu unul, ca de obicei, ci două!

 

This entry was posted on Thursday, December 5th, 2019 at 09:45 and is filed under (ro) Basme si povesti, (ro) Ghid de lectură, (ro) Minciuni istorice, (ro) Povești despre povești, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor. Detalii

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor.

Close