Rolul Femeii în Vindecarea Istoriei

 

Dacă în orice culegere de basme și povești din popor se observă predominanța covârșitoare a eroului de gen masculin – dus până la extrema că, uneori, până și fetele de împărat devin fete-voinic, îmbrăcate în haine bărbătești, ca să-și poată duce la capăt inițierea – în cărțile mele personajele principale au cel mai adesea suflet și haine de femeie…

Acestea în mod cu totul ne-voit – mă străduiesc adesea să transform eroina în erou, ca să nu fie chiar atât de pregnantă prezența feminină – chiar și așa, ea este, totuși, covârșitoare. Fapt care a încetat să-mi mai dea bătăi de cap după lecturarea incredibilei cărți Potirul și Lama, de Riane Eisler cu dovezile ei fără număr că toate civilizațiile evoluate mult peste ceea ce numim noi azi „civilizație” ridicau la rang suprem Energia Creatoare, Viața, Femeia, fără a denatura în vreun fel energia masculină, de o importanță la fel de vitală. Dar despre acestea am vorbit deja pe larg în capitolul Apariții feminine în basme din Micul îndrumar de lectură a basmelor.

Eliberarea totală de prejudecata necesității eroilor masculini a venit atunci când volumul de legende din viitor – cu totul ieșit din comun prin mesajele puternice despre viitorul planetei și al omenirii, viitor care ține în sânul lui, determinându-l, prezentul – s-a conturat în întregime în jurul personajelor feminine.

Ceea ce m-a speriat ca fiind un posibil punct slab al cărții, s-a deschis înăuntrul meu ca o explozie de lumină atunci când am realizat că restabilirea la locul de drept a Energiei Creatoare așa-zis feminine este cea care va vindeca o Istorie aflată de zece mii de ani sub semnul unei așa-zise masculinități orientate spre exterminare și dominare.

Trăsăturile pe care le numim feminine sunt în realitate trăsături general-umane, care se află în egală măsură în bărbați și femei, esențiale în conectarea noastră cu Viața, Iubirea, Divinul. A nega aceste trăsături înseamnă a nega o parte vitală din noi, a le disprețui înseamnă a disprețui o parte firească din noi. Ele sunt trăsături care înalță și înnobilează fără excepție, indiferent de conotația dată de noi.

Dar literatura mea nu este o literatură feministă – nici măcar nu e în adevăratul sens literatură, așa că spun altfel: cărțile mele se adresează atât femeilor, cât și bărbaților, tocmai pentru a vindeca diferențele de gen, categorie socială, pregătire sau vârstă. Ele nu caută să restaureze Coroana Împărătească a Femeii, ci mai degrabă Cununa de Flori – conștiența valorii infinite și a frumuseții negrăite care se află în latura Feminină a sufletului uman. În ceea ce înseamnă sensibilitate, gingășie, pasiune, vitalitate, dragoste, compasiune, tandrețe, căldură sufletească și alte trăsături care, în realitatea ultimă, sunt inerent-umane, nicidecum „feminine”…

Consider că Vindecarea Istoriei va merge până la capăt atunci când vindecarea Sufletului Feminin va ajunge la capăt. Pentru aceasta, nu se cere o schimbare a atitudinii bărbaților față de femei sau față de femininul din ei, ci înainte de toate o schimbare a atitudinii Femeii față de ea însăși.

Atunci când ea își va înălța privirea din pământ și se va scutura de poverile ce îi țin umerii aplecați, oferindu-și ei înseși întâi dragostea și grija pe care le oferă acum exclusiv altora, atunci când ea se va Vedea așa cum este cu adevărat, în esența ei frumoasă, desăvârșită și pură, atunci când va trăi Ceea Ce Este ea în Realitatea Supremă care este Iubirea, numai atunci va fi privită și tratată la fel și de alții.

Poveștile mele au rolul de a vindeca Percepția, de a restaura o privire limpede care vede totul în jur și în sine Așa Cum Este și nu prin prisma rănilor sau a educației. Scriu cu încredere în natura holografică a universului nostru, conform căreia vindecarea care are loc într-un suflet se duce ca un ecou în toate sufletele care alcătuiesc Marele Suflet al nostru ca oameni.

Care ar mai fi rostul cititului lor? Poate doar bucuria recunoașterii unor lucruri care numai așa își găsesc calea de a veni la suprafață. Dacă primul pas – vindecarea – a fost deja făcut, rămâne al doilea pas, mult mai ușor – conștientizarea vindecării care a avut deja loc, urmat de al treilea și cel mai frumos: sărbătorirea unei vieți în care rănile și traumele au trecut fără urmă!

Cum va arăta o astfel de lume și ce povești se vor spune atunci, rămâne să vedem – poate chiar în generația noastră…

O încununare a acestui Mesaj minunat este, în universul scrisului meu,  Floarea Re-Amintiriipe care femeile o vor adora și de care bărbații se vor îndrăgosti 🙂


error: Content is protected !!