2

March

Plimbare fără minte

      Azi am vrut să fac o plimbare fără minte. Am lăsat-o acasă și i-am spus să mă aștepte frumos, că vin imediat. M-am îmbrăcat și am plecat. Nici n-am ieșit bine pe ușă, că mintea era lipită de mine. Am trimis-o înapoi pe canapea. I-am dat ceva de citit și i-am spus să mă aștepte acolo.

      Ajunsă în drum, o aud… nu știu pe unde s-a strecurat, dar venea repejor după mine, însoțită, ca de obicei, de o sumedenie de gânduri. Am rugat-o; am alungat-o. Degeaba. Mintea stătea lipită de mine, cu alaiul ei de gânduri cu tot.

      Am reușit să mă bucur de soare, de pomi, de căței, de Lumină. Momente când reușeam s-o amăgesc, s-o fac să tacă o clipă. Dar iute venea înapoi. Să-mi arate ea pe unde s-o iau, să-mi sugereze ea la ce să mă uit, să-mi dea la ce să gândesc.

      Până la urmă, ne-am întors împreună acasă.

      Mi-a trecut prin cap s-o rog să se mute, dar nu cred că ar fi în stare. Sau poate n-aș fi eu.

      Deocamdată, măcar o plimbare… dacă aș putea să o las adormită, într-o zi…

      Cine știe, poate data viitoare îmi iese.

 

   23 decembrie 2013

 

This entry was posted on Monday, March 2nd, 2015 at 09:19 and is filed under (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!