10

June

O nouă lectură a basmelor

Despre basme s-a scris mult – așa de mult, încât nu sunt sigură că aș fi îndrăznit a adăuga o lucrare și eu, dacă nu aș fi trăit cu un picior în ele și cu celălalt în lumea aceasta.

Diferența între a scrie despre basme fără a scrie basme și a scrie despre basme scriind și basme chiar tu este diferența între a scrie despre o broască disecată în laborator atunci când te fascinează alcătuirea trupului și funcționarea organelor din punct de vedere științific și a scrie despre o broască observată în viața ei și mediul ei de către cel fascinat de mișcare, de trăiri inedite surprinse pe pelicula unui film sau a unui aparat fotografic.

Atunci când vezi basmele ca un atoatecunoscător, din afară, le numești „neadevărate”, „închipuiri”, „născociri”, „fabuloase”, cu neputință de a avea vreo legătură cu viața reală. Animalele care vorbesc, zânele, zmeii și alte făpturi de pe alte tărâmuri nu au nicio legătură cu realitatea istorică. Totul e magic pentru că e ne-real. Te transpune într-o lume imaginară, unde totul e cu putință, în opoziție cu lumea în care trăiești, limitată.

Atunci când cunoști basmele dinăuntru, ca un om simplu care știe că e el însuși personaj în Basmul Vieții și chiar mai mult, că fiecare din noi e un basm în desfășurare, că personajele, întâmplările și chiar peisajele sunt metafore pentru trăsături, evenimente și stări dintr-un suflet, atunci basmele sunt adevărate, exprimând realități palpabile, care includ realitatea aceasta și alte realități care nu se văd cu ochiul, dar se trăiesc la fel de valabil. Basmele sunt mai presus de ce poate mintea să născocească; nu au legătură cu imaginația, ci vorbesc – pentru cei care vor să priceapă – despre istoria noastră ca oameni, despre individ și locul lui în univers și în lume și despre o sumedenie de alte lucruri esențiale în viață.

Puterea lor vindecătoare și eliberatoare, starea curată, înălțătoare, cu care sufletul rămâne într-un final, nu ar putea veni din pură imaginație. Adevărul e singurul care vindecă și eliberează, iar adevărul îmbrăcat în haina poveștii capătă gust și mireasmă de viață reală, de pildă care are puterea să reordoneze, să aducă din nou Armonia.

Basmul este viața care vindecă viața.

Astăzi sunt deja mulți cei care pricep limbajul animalelor și pot pune în cuvinte pecise mesajul lor de moment. Apariții feminine care au efect vindecător și servesc drept călăuză sunt atestate în diferite locuri din lume. La noi în popor erau numite în basme „zâne”, până să apară religia care să le atribuie Fecioarei Maria… Iar zmeii nu sunt altceva decât uriași din vechime care au conviețuit cu oamenii pe pământ, după cum stau dovadă atâtea schelete escavate de-a lungul anilor.

Basmele cuprind elemente reale, istorice – care dezvăluie adesea o istorie ce s-a vrut ascunsă de oamenii simpli, dar care începe să iasă, treptat, la iveală.

Micul îndrumar de lectură a basmelor oferă o perspectivă răsturnată a felului în care au fost percepute și studiate basmele până acum – după mine, o răsturnare nu cu josul în sus, ci o revenire la statura verticală, demnă, reală, de la care erau tratate ele cândva.

Ca efectul lor călăuzitor, vindecător și eliberator să fie simțit, ele trebuiesc privite așa cum sunt și nu ca minciuni: instantanee de viață învăluite în metafore grăitoare care se adresează, în simplitatea melodiei lor – copiilor, dar în complexitatea semnificațiilor – categoric oamenilor mari!

Nu nădăjduiesc, ci am siguranța deplină că atât cititorul academic, cât și cel neavizat, vor parcurge cu nesaț paginile acestui mic îndrumar care ascunde în el mari adevăruri. Și, la final, nu doar percepția lor despre basme va reveni la statura verticală, demnă, reală, ci și percepția despre istorie, despre lume, despre viață și despre ei înșiși!

This entry was posted on Sunday, June 10th, 2018 at 16:37 and is filed under (ro) Basmul și viața, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

Leave a Reply




error: Content is protected !!