4

June

Nu prin forță se biruie zmeii

Într-o stare de dureri și frisoane m-am dus cu gândul la felul în care pierd energia mea creatoare – iese din mine nevalorificată atunci când judec situațiile prin care trec. Atunci când le las să mă doboare, lupt să le evit sau lupt să le rezolv considerând că sunt rele.

Mi-a fost ușor să-mi propun ca timp de o lună să consider fiecare situație ca neutră, prezentă pentru că este nevoie. Nu trebuie să o opresc, nu trebuie să o evit, să-mi fie frică de ea, să mă enervez. E o fântână din care scot ce are să îmi ofere. Nu sunt o victimă.

Dar în practică… situațiile nu vin cu frumosul și nu țin cont de angajamente, propuneri! Adesea, se aruncă asupra mea năprasnic ca zmeii, provocându-mă la o luptă care, pe moment, îmi pare nedreaptă. De la statura mea de-o șchioapă, pentru mine sunt namile care întunecă cerul!

De data aceasta, s-a luminat întâi în mine gândul că mi se oferă prin fiecare prilejul de a-mi forma puncte de reper pozitive – ieșirea cu bine – în locul punctelor de reper negative – suferința din timpul lor care tinde să rămână imprimată îndelung și puternic, mult după ce a avut loc ieșirea cu bine… (de ce oi fi preferând eu să mă agăț de durere în locul sfârșitului fericit e o taină la a cărei dezlegare încă lucrez…)

Dar ce m-a încântat nespus a fost clipa în care basmele mi-au venit și ele, ca de obicei, în ajutor, lămurindu-mi transpunerea unui tipar de-al lor în viața reală:

Când Făt-Frumos se luptă cu zmeul zi de vară până seara se ajunge la punctul unei egalități în care niciunul nu biruie. În mod surprinzător, balanța pe care forța fizică n-o poate scoate din echilibru, se înclină printr-un banal și mic cioc de apă. Un corb în trecere analizează promisiunile lor și alege să ajute pe cel care îi va dărui leșul mai mare, în speță Făt-Frumos care îi promite ditamai stârvul de zmeu dacă îi dă lui o picătură de apă.

Traducere: dacă situația mea este zmeul, apa (=viața=lecția de viață) pe care o scot din ea mă ajută să-mi birui percepția. Cu alte cuvinte, atunci când văd folosul ei, situația nu mai arată ca un zmeu – ies din starea de luptă.

Soluția nu stă nici în putere, nici în pricepere, ci într-o picătură de apă. Atât cât încape în cioc. O fracțiune de secundă în care nu mă uit la zmeu, nu mă ocup de luptă, ci doar primesc hidratarea – eliberarea care vine când percep rostul real și bun din ceea ce mi se întâmplă.

Uneori ea apare mai târziu decât mi-ar plăcea, dar apare. Și atunci situația-zmeu devine situație-zână, cu rolul obișnuit pe care îl au toate zânele: de călăuză și ajutor în devenirea mea ca erou al basmului vieții mele 🙂

This entry was posted on Monday, June 4th, 2018 at 17:16 and is filed under (ro) Basme si povesti, (ro) Basmul și viața, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

One Response to “Nu prin forță se biruie zmeii”

  1. Mihaela

    Ca întotdeauna,experientele tale împărtăşite cu noi,ne duc pe potecile sufletului nostru.Dacă pe acolo mai este ceva întunecat se face lumina.Mulţumim frumos😇

Leave a Reply

Tags: