Manifest literar

 

Atunci când, în 2015, menirea mea și-a arătat în sfârșit chipul și am știut fără tăgadă că tot restul zilelor pe pământ voi fi fata care scrie basme, cel mai mare și frumos vis pe care l-am avut vreodată și-a început și el împlinirea.

Din 2009, visam să fac ceva care să înalțe vibrația poporului meu – să ating o generație, cu mic, cu mare, într-un fel care să aducă lumină și bucurie în suflete – dar nu știam cum. Nu știam ce. Nu știam când…

Din lumea nevăzută a tuturor posibilităților, poveștile s-au strâns să-mi ajute. Ele erau cele care aveau puterea să treacă bariere artificiale ca vârsta, categoria socială sau ocupația, aducând împreună – cu mic, cu mare 🙂 – pe cei pe care o societate la fel de artificială îi despărțise prin bariere.

Nu am știut atunci că nu vor trece nici doi ani până universul poveștilor care mă fermeca într-atât va contura un adevărat curent literar, cu atât mai puțin am știut că acest curent fusese vestit până în cele mai mici amănunte în volumul Izvoade de Lucian Blaga. Cum am aflat și ce s-a petrecut când am aflat – am scris pe îndelete aici

Cu bucuria visului care de acum se contura în ce, cum și când, prefăcându-se în realitate, m-am pus să scriu un Manifest literar prin care invitam și pe alții să creeze în linia vestită de Blaga.

Curând, ceea ce îmi păruse atât de măreț în 2009 se dovedi o biată fărâmă din minunea ce stătea să se nască… Vedeam, ca Blaga în ‘38, Istoria care se afla la Marea Răscruce. Vedeam, ca el, Pasul care ne va scoate din înaintarea pe orizontală și scuturarea de influențele altor popoare. Vedeam, ca el, priviri înălțate spre Cer, îndreptându-ne într-acolo și Calea. Vedeam, ca el, valoarea expresiei individuale trecând deasupra intenției comerciale. Vedeam, ca el, cultura renăscând nu prin mari talente și nume, ci prin indivizi mărunți, care știu să Trăiască și să Creeze.

Diferența dintre mine și Blaga era că el vedea în viitor, deplin încredințat că va fi, în timp ce eu vedeam în prezent, fără tăgadă, că este.

Sub ochii mei se risipea minciuna că poporul român ar fi un popor sărac și orfan, care are nevoie de alții ca să existe. Manifestul literar care invita la Alt Fel de Creație nu era altceva decât o tablă cu jăratec oferită Sufletului românesc care de atâta vreme stătea precum calul din basme în colț de staul, slăbănog și pe moarte în fața atâtor influențe străine.

Odată gustat jarul care va aprinde Lumina, Sufletul poporului meu s-a scutura de pielea plină de bube și de răpciugă, scoțând la iveală un trup rotofei cu șase aripi. Calul năzdrăvan care până acum locuia doar în basme va alerga liber prin gura de rai care e România.

Îndată ce se va urca în spinarea lui, Făt-Frumos – poporul meu – va fi înălțat până la ceruri, după care va păși pe drumul ce-i stă înainte. Un drum plin de peripeții care îl va duce, în cele din urmă, la Tron – la domnia peste Împărăția care îi este menită.

Și acela nu va fi nicidecum un sfârșit, ci abia Începutul. Începutul Fericirii din tinerețe în tinerețe, singura în care se poate crea la propriu o viață de basm!

 

Manifestul literar, alături de amănunte cu privire la acest nou mod de a crea – care nici măcar nu e nou, ci e cel care ne-a fost firesc dintotdeauna – se află în format pdf gratuit pe

 

www.manifestliterar.evadechristo.ro