24

July

Inspirație și surse de inspirație

Cum sursele mele de inspirație îmi aduc o varietate infinită de tematici, poveștile mi-au părut întotdeauna mijloace mai potrivite de expresie decât romanele, care necesită muncă mai mare și timp mai mult pe mai puține teme.

Cu câteva luni în urmă, încercând într-o doară să văd dacă aș putea scrie poezii din caietele mele de meditații, ele se deschiseseră atât de frumos și de ușor, încât mă simțisem aproape vinovată! Țâșnise în fața mea, pe neașteptate, un torent de creații în versuri – având în vedere numărul mare de caiete strâns din studenție și până astăzi.

Câteva zile mă delectai scriind poezii, fără să bănuiesc că, după câteva săptămâni, când aveam să mă reîntorc la povești (eram într-o perioadă în care nu scriam mai nimic, dar meditam de două ori pe zi – deci se strângea materie pentru scris), folosind ca sursă de inspirație aceleași caiete, descoperii un nou – nici nu știu cum să-i spun! Stil? Mod de a scrie?

Stând în fața unei meditații, chiar scurtă și banală, din ea ieșeau, pe rând, povești scurte sau lungi, aforisme și ziceri de înțelepciune, poezii, diverse articole… nici un rând nu rămânea nevalorificat! O adevărată alchimie a scrisului prin care cuvintele simple din meditațiile mele deveneau aur curat în context de poveste.

Dintr-o dată, în loc să fac o poveste dintr-o meditație, rămânând adesea cu frustrarea de a nu fi putut cuprinde toate lucrurile care mișcaseră atât de frumos inima mea, aveam la dispoziție infinite forme de expresie prin care puteam trece tot ce-mi poftea inima de pe pagina scrisă!

Un lucru migălos, dar extrem de împlinitor și, după cum realizai mai târziu, extrem de eficient în sufletul meu ca lucrare. Dacă înainte o temă era abordată dintr-o direcție, acum stăruința mea în jurul ei din toate direcțiile posibile, mă ajuta să cuprind în scrisul meu sfere tematice – toate amănuntele ce se deschideau în jurul unei singure teme și care, aduse într-o singură scriere, ar fi plictisit sau iritat prin redundanță.

Răsfirarea acestor amănunte în forme diferite, în cărți diferite, păstra parcurgerea temeinică a unei teme, după cum aveam nevoie în devenirea mea interioară, fără a supăra plăcerea cititorului care așteaptă varietate în orele lui de lectură.

Această abordare sferică s-a dovedit, zilele trecute, a fi noul mod de a scrie și nu doar un tipar pentru caietele de meditații. Cum sunt, în continuare, deschisă și în fața celorlalte surse din care vin spre mine povești – experiențe de viață, discuții, cărți și filme care declanșează în mine noi stări sau gânduri – mă trezii, de pildă, cu un șir de povești despre stele care nu vor, se tem sau au uitat să strălucească, toate pornite dintr-un punct comun, dar exprimând nuanțe plăcut diferite și făcând parte din cărți diferite.

O senzație de împlinire și de rezultate adânci în urma acestui fel de a scrie mă face să stărui în fiecare fărâmiță de creație cu răbdare și pasiune, fără gândul supărător că mă așteaptă enorm de multe povești! Devenirea mea interioară a trecut acum înaintea numărului de tematici atinse care își așteaptă răbdătoare rândul prin caietele de idei.

În mod paradoxal, mi-a pierit stresul că nu am timp să scriu așa de multe povești câte vin, deși acum stau în jurul unei singure idei mai mult timp, cu mai multe povești… după estimările mele, am de patru, chiar cinci ori mai mult de scris decât credeam că am înainte!

Acum nu cantitatea e importantă, ci minuțiozitatea, dăruirea și deschiderea de a primi tot ce vine. Așa cum sub privirile unui artist plin de răbdare și de migală se conturează fiecare porțiune cu tonalitățile, texturile, liniile și culorile ei, la fel se conturează sub simțirile mele tabloul unei lucrări minuțioase, cu tonalități, texturi, linii și culori sufletești, potrivit cu tematica prin care trec în acea clipă.

În acest ritm, nu știu dacă numărul anilor care îmi rămân pe pământ vor putea cuprinde tot ce vreau să creez, dar știu că la plecare va fi cuprins în mine tot ce a fost de creat. Lucrarea mea va fi împlinită – și cea dinăuntru, și cea din afară – și îmi voi petrece veșnicia întreagă desfătându-mă și admirând amănunte.

Asta în timpul când nu voi crea…

This entry was posted on Tuesday, July 24th, 2018 at 17:21 and is filed under (ro) Povești despre povești, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!