4

February

I KNOW WHO I AM

După poveștile scrise de mine și lectura unor cărți izbitoare scrise de alții, cu percepția simbolică și metaforică deschisă în mine în toată splendoarea, mi-am pierdut, de câteva săptămâni, limitele care mă constrângeau să văd una-două semnificații acolo unde acum se deschid sub ochii mei fără număr. Acolo însemnând pretutindeni, bineînțeles, nu doar un anume domeniu.

Bunăoară, Midnight Special deschide în mine Istoria – atât a mea, personală, cât și istoria noastră ca omenire. Cum universul nostru drag e holografic, tot ce se întâmplă în individ este un ecou sau își transmite ecoul la nivel global și cosmic.

M-am regăsit întâi pe mine în băiețelul cu ochi obosiți, obligat să funcționeze, în loc să se odihnească, în noapte, incapabil să miște ziua și străin de așa-zisa normalitate impusă de alții. la fel de obosit mi-am simțit aproape o viață trupul sufletesc, obligat să trăiască în întunericul minții și străin de razele soarelui care nu știam pe atunci că îmi erau naturale. Învățasem și eu, ca tot omul, că Fericirea durează o clipă și că Suferința e necesară.

Trăind astfel, am slăbit și eu, aproape de moarte, neputând să-mi privesc în față Destinul – neștiind măcar care e. Din fericire, două brațe de Tată m-au purtat printr-un Sfârșit dureros, până am înțeles că am nevoie să aflu precis Cine Sunt. Atunci, lumea întreagă s-a cutremurat înăuntrul meu, ca eu să îmi pot vedea Răsăritul.

La fel ca băiețelul din film, a trebuit să renunț la Întuneric, chiar cu riscul – bănuit, firește, de alții – de a muri, căci ce altceva ți se poate întâmpla atunci când renunți la tenebre?

Am aflat de atunci Cine Sunt – și continuu să redescopăr. Sunt un om coborât din Lumină – dintr-o lume frumoasă în altă lume frumoasă, între alte Ființe-Lumină – voi. În repetate rânduri am scris povești și poezii despre asta. Midnight Special nu a fost pentru mine decât o confirmare sau o oglindă.

Și nu doar oglinda mea, ci Oglinda însăși a omenirii. Căci în băiețel stă pitită metafora noastră ca oameni – o istorie mincinoasă trăită sub credința că Întunericul este normalitatea (acum îmi amintesc – exact ca într-una din primele mele povești, Regina zorilor din „Dincolo de basm și poveste – Cartea Întâi”).

Aidoma băiețelului, omenirea întreagă se târăște de la o zi la alta sfârșită, crezând că, alergând după una sau alta, trăiește. Sufletește ne sunt ochii încercănați și trupul slăbit, aproape de moarte. Avem nevoie să privim în față Lumina, chiar dacă asta va face să se cutremure cumplit sub picioarele noastre pământul.

Numai așa vom ști Cine Suntem și care ne e rolul aici, ca omenire. Numai așa vom aduna în fața noastră toate făpturile din lumi văzute sau nevăzute, povestindu-le de lumea din care venim. Apoi, cu fața odihnită și ochii luminoși ca băiețelul din film, vom putea afirma într-un glas care nu va fi al trupului, ci al vibrației:

I KNOW WHO I AM.

This entry was posted on Saturday, February 4th, 2017 at 13:24 and is filed under (ro) Dincolo de basm și poveste, (ro) Minciuni istorice, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!