2

February

Dincolo de basm și poveste – Cartea Întâi

Prolog

– Basme?! izbucni bărbatul fără să vrea. Acum treizeci de ani citeam basme! Basmele sunt pentru copii! Eu am venit să descopăr misterele vieții!

– Nu basme ți-am dat să citești, răspunse îngăduitor pustnicul bărbatului care îl privea indignat, ci ce e dincolo de povești și de basme! Și aceea nu în filele acestei cărți se găsește, ci în adâncul inimii tale. Citind din ea vei învăța să citești chiar în tine. Această carte nu are nicio semnificație, niciun mesaj, niciun alt rost decât să te ajute să găsești semnificația, mesajul și rostul din tine. Ceea ce vei descoperi va fi nemaivăzut, nemaiauzit, nemaidescoperit de nimeni, căci nu va fi mesajul poveștilor, nici al celui ce scrie, ci acela de care ai cea mai mare nevoie: mesajul care se ascunde în tine. Acestea sunt cuvintele dădătoare de viață! Nu cuvintele de pe hârtie, ci cuvintele care se nasc în suflet. La acestea să îți pleci de acum înainte urechea!

Cum și așa n-avea ce face, bărbatul se puse pe citit, consolându-se că o fi și asta parte din ucenicie. Poate mai târziu, când va dobândi mai multă încredere în el, pustnicul îi va dezvălui misterele vieții. Doar nu bătuse atâta cale degeaba!

După câteva pagini uită de sete, uită de foame, uită unde se află și cum ajunsese acolo. În câteva zile termină tot volumul și, uluit, îl luă de la capăt. Fiecare clipă aducea ceva nemaivăzut, nemaiauzit, nemaidescoperit de nimeni, nici chiar de el însuși când mai citise o dată. Și nu era vorba de cine știe ce lucruri adânci, deși se găseau și acestea presărate prin carte. Era vorba de ceea ce simțea dincolo de povești și de basme…

Treptat, viața își dezvăluia misterele așa cum pustnicul nu ar fi putut să o facă niciodată folosind simple cuvinte.

Într-un final, privindu-se prin oglinda frumoaselor basme, bărbatul pricepu că cel mai mare mister dintre toate era chiar el însuși. Cunoscându-se pe sine, cunoștea totul. Atunci înțelese de ce pustnicul răspunsese la cererea lui cu o carte, după care se retrăsese în cea mai adâncă tăcere.

La sfârșitul uceniciei, bărbatul își luă rămas bun din privire. Între ei, cuvintele nu-și mai aflau rostul.

Un singur lucru mai dorea de la pustnic: să poată lua acasă volumul. Bătrânul zâmbi larg drept răspuns – nu avea nimic mai de preț să-i ofere…

 

Eva de Christo, Dincolo de basm și poveste – Cartea Întâi
Cod 978-973-0-20370-7
ISBN 978-978-0-20371-4
Nr. pagini: 256

Copyright © 2015 Eva de Christo, Brașov

 

Dincolo de basm 1

 

Din cuprins – atenție! acestea nu sunt povești de adormit copiii, sunt basme și povești de trezit oamenii mari!

 

Prolog
Odaia cu basme prăfuite
Cutiuța cu povești
Baba și capra vecinului
Pustnicul, fata și poveștile
Regina Zorilor
Lumea gândurilor noastre
Fata și mărgăritarele-povești
Toate poveștile sunt adevărate
Povestea fetei-vultur
Povestea fetiței care și-a pierdut Vederea
Dincolo de aroganța științei
Omul care voia să meargă pe ape și a reușit
O lume pe dos
Împăratul din umbră
Povestea unui om bogat și chibzuit
Baba care cânta la vioară
Povestea capetelor uriașe
Dumnezeul care nu voia să-l creeze pe om
Povestea Necunoscutului Timp 
Edenul părăsit
Povestea celor trei surori
Fata care și-a redobândit Încrederea
Cele trei zâne care locuiau într-un prinț
Fata, închisoarea și armăsarul negru
Fata care și-a descoperit Povestea

 

 

În lucru: „Dincolo de basm și poveste – Cartea a treia” și o sumedenie de alte volume de basme, povești și povestiri, care mai de care mai frumoase!

 

This entry was posted on Tuesday, February 2nd, 2016 at 09:44 and is filed under (ro) Destin de femeie, (ro) Dincolo de basm și poveste, (ro) Dumnezeu altfel, (ro) Frica, (ro) Iubire, (ro) Minciuni istorice, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

3 Responses to “Dincolo de basm și poveste – Cartea Întâi”

  1. Dincolo de basm și poveste | .

    […] Dincolo de basm și poveste – Cartea Întâi […]

  2. Aineru

    Am recitit sfârșitul poveștii Regina Zorilor de nu știu câte ori și îmi tot vine să-l mai citesc, îmi place așa de mult:

    „Regina Zorilor. Nu cea care stăpânește zorii ci cea pe care zorii zilei o fac să se simtă Regina.”

    Povești și basme care readuc aminte oamenilor că ei sunt Lumina, că sunt creatori și prin ei Viața se manifestă ‎și se redescoperă pe ea însăși.

    “Dar bătrânii Nopții o furaseră de mic copil, îi schimbaseră numele și o ținuseră ascunsă în bezna neagră, ca să nu se împlinească ceea ce îi hărăziseră ursitoarele la naștere: anume că prin ea va veni Lumina care biruie Întunericul. Când va iubi și Visul, și Realitatea, când va crea lumi care există deja și orice invenție va fi descoperire și re-descoperire și nu va mai conta o formă, ci, fascinată va aduce în ființă precum lumina zilei aduce înapoi formele topite în noapte – atunci și doar atunci își va găsi Menirea […] Regina Zorilor. Nu cea care stăpânește zorii ci cea pe care zorii o fac să se simtă Regina.”‎ Dincolo de basm și poveste – Cartea Întâi, Regina Zorilor – Eva de Christo

    Mulțumesc!

  3. Aineru

    De cateva zile parca imi tot striga sufletul ca el vrea magie si sa las prostiile din capul meu 🙂 🙂 🙂 si azi de dimineata am auzit in sfarsit ce striga si am reluat ¨Dincolo de basm si poveste cartea intai¨ 🙂 nici nu stiu cum sa pun in cuvinte ce a miscat in interiorul meu. Prima data cand am citit primul basm a fost frumos, dar acum…a fost sublim…primul basm. Am plans cat de frumos l-am simtit. Am simtit din nou ca pasesc pe un alt taram sau mai bine zis ca se deschide un nou taram in interiorul meu. Un taram de un infinit de ori mai frumos. (¨Odaia cu basme prafuite¨)

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!