5

October

Dincolo de basm și poveste – Cartea a treia

Prolog

– Basme?! Nu citeam basme nici acum treizeci de ani, când eram copil! izbucni bărbatul fără să vrea.

Și cum să nu izbucnească? Om în toată firea, miliardar, conducea o companie multi-națională cu filiale în cincizeci și trei de țări pe tot globul, divorțat de patru ori deși încă nu atingeau anii lui numărul filialelor firmei, cu patru copii de liceu, case, pământuri, mașini, iahturi și câte și mai câte de îngrijit – la basme îi stătea lui mintea acum? Mintea lui speculativă și pătrunzătoare care de mic copil îl ajutase în tot felul de afaceri și pe care nu o folosise niciodată la citit – nici povești, nici romane, nici alte bazaconii!

Cărțile, după părerea lui, erau expirate. Într-o eră a tehnologiei, a exploziei financiare, a unei multitudini de posibilități cum nu se mai aflase în nicio altă etapă din toată istoria omenirii, cine mai avea timp de citit? Nici copiii nu mai citeau pentru școală, cu atât mai puțin oamenii mari. Și în niciun caz cărți de povești!!

Poate cărți de afaceri, cărți despre reușita în viață, despre dezvoltare personală – da, mai treacă, meargă. Dar nici acelea nu se mai poartă – e mai rapid să angajezi un maestru sau un guru. Chiar dacă e mai costisitor, informația vine concentrată, specifică și rapidă.

Acum își dădea seama că făcuse o mare greșeală. Până la urmă, un maestru se cunoaște după prețul pe care îl cere și după cât de greu se obține o programare la el. Bărbatul simplu care stătea în fața lui cu cele trei volume de basme – trei! parcă unul nu ar fi fost de ajuns! – părea mai mult un om oarecare, nu un guru adevărat. Nu ținea seminarii, nu avea agendă cu programări, nu folosea cuvinte grele și nu avea cabinet ca toți alții.

Nu cerea nici măcar bani! Și poate aici ar fi trebuit să se oprească – acesta să fi fost semnul că n-ar fi trebuit să-și piardă vremea cu unul ca el. Dar recomandările îl intrigaseră – un șaman fără ritual, un om care vindecă fără să pună mâna, care eliberează suflete din orice fel de robie, fără religie, fără psihologie, fără niciun fel de metodă.

Un om care nu putuse fi încadrat în niciun curent, în nicio tendință, care transcendea însăși spiritualitatea, ducându-și ucenicii dincolo de ea, dar care nu avea ucenici – adică nu îi numea așa și nici nu accepta să fie urmat de nimeni.

Un vraci sau mag al zilelor moderne care spunea celor cu care se întâlnea „ai fost pacient o singură zi – prima în care ne-am întâlnit – și tot atunci ai fost vindecat. Restul sunt răstălmăciri și discuții!”.

La așa reclamă, se aștepta să vadă un om bine-făcut și serios – poate chiar cărunt și cu barbă – care vorbește încet și autoritar din spatele unui birou din lemn masiv închis la culoare, într-un cabinet sobru și masculin.

În schimb, fusese mai mult decât dezamăgit să afle că vestitul șaman, după ce îi ascultase cererea la telefon, îi spusese că nu are timp, fiind doar în treacăt următoarele zile prin oraș, dar se puteau întâlni scurt să îi dea ceva care îl va ajuta chiar mai bine decât o întâlnire la propriu.

Dacă nu ar fi fost mai mult decât curios să vadă despre ce este vorba, ar fi cedat în fața jignirii profunde care îl săgetase în inimă – nu știa cine era el? Nu auzise de miliardarul cu cincizeci și trei de filiale deschise pe glob? Nu citise despre el în revistele despre primii o sută de bogați din țară? Nu, probabil că nu – de vreme ce era, pare-se, un maestru așa de atipic!

Orice ar fi discutat la telefon, nu se așteptase să se întâlnească chiar așa de scurt, lângă parcul central, fără să stea barem o oră sau măcar o jumătate de oră de vorbă!

Marele guru care se dovedi a fi, în realitate, un om mic de stat, simplu și jovial, cu ochi luminoși și fața senină, ca și cum nu ar fi existat nici griji, nici lucruri serioase pe lume, coborâse dintr-o mașină de teren deloc nouă și deloc arătoasă. Îmbrăcat lejer, cu haine ce păreau mai mult de plimbare și cu o pălăriuță haioasă trasă pe frunte, dăduse noroc, prezentându-se, după care, privindu-l în ochi, îi pusese în mâini trei volume de basme și îi spusese:

– Citește!

Atât. Parcă mai zisese și „ne auzim după aceea”, dar miliardarul nu-și mai putea aduce aminte – privirea aceea, care la început îl luase prin surprindere prin familiaritatea deloc obraznică, chiar plăcută, privirea aceea directă și clară, care parcă văzuse prin el, prin trecutul lui, prin gândurile lui, prin dorințele și trăirile lui, privirea aceea prin care parcă se văzuse el însuși pe sine – îl lăsase fără grai.

Preț de câteva clipe, timpul rămăsese suspendat, ezitând să mai curgă. Pentru prima dată în viață se simțise Văzut, așa cum nu îl văzuse nimeni niciodată, așa cum nu se văzuse el însuși și nici nu se arătase la nimeni. Pentru prima dată în viață simțise că Există. Că Este. Mai mult, că ceea ce este e o Minune.

În mod straniu, se simțise Iubit. În fel curat și sincer, așa cum numai zeii – dacă există – iubesc. Și iubirea aceea îl lărgise, făcându-l să cuprindă în el universul. După care simțise o curățare profundă, din cap până în picioare, o înviorare a trupului și a sufletului, o îndreptare a coloanei lui vertebrale și o demnitate care îi umpluse ființa – nu o demnitate de om de afaceri, niciuna de bărbat, nici măcar o demnitate de om. Dacă ar fi îndrăznit, ar fi pus în cuvinte: demnitatea unui Zeu, demnitatea unui Creator de destine.

Dar nu mai apucase să caute să înțeleagă sau să exprime în vorbe, că, în acea clipă, micul „guru” se învârtise pe călcâie și se îndepărtase de el, după ce îl salutase zâmbind.

Nici nu apucase să-i mulțumească, să-l întrebe ceva – nici măcar nu mai avusese timp să-și ridice bărbia ce-i stătea căzută, ținându-i gura deschisă – că șamanul fără ritual se suise deja sprinten în mașina care, deși era echipată pentru drumuri grele, strălucea de curată.

Abia după ce îi făcuse cu mâna și ieșise din parcare, pierzându-se în trafic, marele miliardar realizase că rămăsese în mijlocul trotuarului, buimac, singur, cu cărțile în brațe.

Și numai după ce reuși să revină cu picioarele pe pământ și să citească titlul de pe copertă simți că, dacă nu ar fi avut loc toată experiența aceea, le-ar fi aruncat urgent la gunoi. Așa, se mulțumi să strige, fără să-și dea seama ce face, ridicând și scuturând volumele spre strada pe care curgeau de acum alte și alte mașini. Cine să-l mai audă?

O femeie trecu pe lângă el, cât mai la marginea trotuarului, ferindu-se ca de un nebun, plină de frică. Abia atunci realiză ce imagine caraghioasă oferea lumii, în costum și pantofi de lux, cu gura până la urechi de extazul trăit, fluturând din mâini și strigând după fantome.

Dar, ceva din nepăsarea senină a omului care nu se numea pe sine maestru picurase în el odată cu Privirea aceea. Nu o nepăsare obraznică, ci o împăcare cu manifestările vieții care nu întotdeauna urmau tiparele consacrate. Chiar se bucură să rupă măcar o dată rigiditatea stilului de afaceri pe care îl păstra până și când mânca sau mergea la toaletă.

Și, dacă tot ieșise din tipar, hotărî subit să se așeze cu cărțile pe o bancă. Răsfoindu-le și citind în grabă cuprinsul, ceva din el vru să se revolte la titlurile acelea de povești ca pentru copii, care mai și conțineau cam des cuvântul „fată”. Însă nu reuși, pentru că, după tot ce trăise, descoperi cu uimire că toate prejudecățile cu care se ținuse tare o viață fluturau în vânt, ca niște panglici agățate de gard, fără rost și fără putere.

Așa ajunse de făcu ceea ce nu făcuse niciodată: se lăsă în voia clipei. Și așa nu știa nimeni unde se află. Ascunzându-și fața ca un ștrengar, uită de birou și de afaceri și se scufundă în lectură.

După ce izbucni în râs la prologul care parcă din el fusese inspirat, luă la rând fiecare poveste din prima carte. Afară de melodia tainică ce-i mângâia sufletul la fiecare pagină, în mod straniu, se regăsi cel mai mult în… poveștile despre fete… Copilăria lui, cu suferințele și visele ei, mama care la fel de dură fusese cu el ca babele cele rele din basme, psihologia la care renunțase pentru afaceri, inutilitatea mâinilor de care se rușina până în ziua de astăzi, frământările care adesea îi păreau copaci noduroși strângându-i între rădăcinile aspre sufletul, fascinația pe care o avusese la un moment dat pentru haiduci și năzuința lui de a salva omenirea și câte și mai câte teme ce apăreau în primele două volume îi trezeau amintiri ce fuseseră cu atâta grjijă uitate…

Încă o prejudecată se rupea de pe inima lui. A câta? Că de când începuse să citească, rând pe rând, se prăbușeau zidurile pe care o viață îi luase să le clădească. Ca în povestea fetei care își zidise singură închisoarea, un armăsar negru îi pusese la dispoziție și lui copita – și tare bine era să se simtă iar liber!

Savură și basmele cu Feți-Frumoși, cu băieți sărmani și pe cele cu animale. Nu îi venea să creadă câtă înțelepciune și mai ales câtă plăcere poartă în ele poveștile.

Când lumina felinarelor nu fu de ajuns ca să mai stea să citească, se ridică oftând de pe bancă. Scufundat pe tărâmuri minunate, uitase că face parte din lumea aceasta. Sau… mai făcea? Ceva se schimbase, în el, în jurul lui – parcă și oamenii arătau diferit. Sau nu-i văzuse el înainte? Nu-i privise așa?

Se clătină până la mașină. Îi tremurau picioarele, cum îi tremura în adâncul pieptului, inima. Nu știuse că există atâta magie pe lume. Că te poți simți frumos și iubit, că îți poate părea un privilegiu să privești frunzele copacilor, să asculți puținii greieri din parc, să inspiri adânc aerul nopții.

Până să pună piciorul în mașină, luase deja hotărârea. A doua zi dimineața, sună la birou și anunță un concediu. Avea de gând să stea singur cu cărțile, savurând poveștile câte una, fără să dea ochii cu nimeni, până termină toate cele trei volume. Și în tot acest timp, să facă numai ce Simte.

Voia să vadă ce se întâmplă – dacă în numai jumătate de zi acesta fusese efectul…

 

Eva de Christo, Dincolo de basm și poveste – Cartea a treia
Cod 978-973-0-20370-7
ISBN 978-973-0-22725-3
Nr. pagini: 256

Copyright © 2016 Eva de Christo, Brașov

 

Dincolo de basm și poveste 3

 

 

Din cuprins – atenție! acestea nu sunt povești de adormit copiii, sunt basme și povești de trezit oamenii mari!

 

Prolog
Făt-Frumos și fata din zilele noastre 
Cea mai urâtă poveste 
Adevărata Călăuză
Robia față de bir, dijmă și oca
Făt-Frumos în căutarea Infinitului 
Revolta porcului 
Când iubirea de părinți devine prea grea 
Fiul de împărat c-un picior fermecat 
Povestea Porții 
Destin de Mare Zeu 
Fata de împărat și pustnicul 
Morarul care a izbăvit o împărăție 
Fântâna cu nestemate 
Șoimul, Frica și Furnica 
Mica Iubire și omuleții ei de lumină 
Legătorul de cărți 
Povestea unui culegător tipograf 
Hoții de stele 
O poveste cu hărți și busole 
Împăratul și croitoreasa de haine-trup nevăzute 
Cum arată și unde locuiește Iubirea 
Mina cu adamante

 

În lucru: „Dincolo de basm și poveste – Cartea a patra”, „Dansând cu misterele vieții – Cartea a doua” și o sumedenie de alte volume de basme, povești, povestiri și legende, care mai de care mai frumoase!

 

This entry was posted on Wednesday, October 5th, 2016 at 06:59 and is filed under (ro) Destin de femeie, (ro) Dincolo de basm și poveste, (ro) Dumnezeu altfel, (ro) Frica, (ro) Iubire, (ro) Minciuni istorice, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!