18

August

Dincolo de basm și poveste – Cartea a patra

Prolog

– Basme?… nu citeam basme nici acum treizeci de ani, când eram copil… spuse, fără să își ascundă dezamăgirea.

Și cum să și-o ascundă? De când intrase în casa maestrului parcă totul îi mersese doar împotrivă. El nu era acasă, chemat de urgență la un pacient, dar lăsase vorbă soției să o primească ea. Soția? Ce treabă avea soția aceasta cu lucrurile lor spirituale?

Era adevărat că maestrul nu primea să fie numit așa și nu accepta ucenici. Se purta ca un om normal, dar ea, în adâncul ei îl admira ca pe un maestru și așa îi plăcea să se raporteze la el. Discuțiile lor erau adânci și cuvintele complicate pe care soția lui nu le folosea niciodată, el le înțelegea numaidecât. Mai mult, această soție care arăta mai mult a copilandră, stătea toată ziua în curte, ba prin grădină, lucrând cu mâna ei la rândurile de ceapă, ba pe lângă casă, jucându-se cu cățeii. Nu avea nimic spiritual, mai ales în vorbă. Să fie primită de ea, ar fi acceptat – la un ceai, până ajungea acasă maestrul. Dar așa? Să poarte cu ea toată discuția?

Femeia o privise zâmbind, fericită de parcă n-ar fi existat griji și probleme pe lume, sorbise toate cuvintele ei ca și cum le auzea întâia oară, dar nu adăugase nimic și nu intrase în țesătura lucrurilor grele pe care le discuta de obicei cu maestrul. Ce să adauge dacă ea habar nu avea despre ce era vorba?

Colac peste pupăză, la sfârșit de tot, o întrebase la ce foloseau toate acelea. Ea îi explicase că toate dizarmoniile omului aveau un corespondent în corpurile lui subtile și știind toate acele lucruri ea putea așeza înapoi energia risipită sau adunată prea multă la un singur loc, armonizând astfel aura omului. Odată armonizată, problemele fizice sau psihice dispăreau, ele avându-și sursa tocmai în acea energie dată peste cap. Ea avusese deja mulți pacienți la cabinet care plecaseră pe picioarele lor și îi mulțumiseră multă vreme după aceea pentru vindecarea pe care le-o oferise.

În timp ce o asculta atentă și fără să dezaprobe nimic, femeia se încruntase ușor și, respirând adânc, își luase inima-n dinți și o întrebase:

– Tu ai venit aici pentru problemele pe care le are fiul tău, nu-i așa? Cu aceste puteri pe care le folosești pentru alții, nu îți poți ajuta și familia?

Atunci simțise că se face verde-albastră! Cine era femeia aceasta care habar nu avea de problemele ei și se băga unde nu-i fierbea oala? Bineînțeles că puterile pe care le avea erau adevărate și funcționau și pe familia ei. Dar nu era nimeni perfect! Mai uita și ea câteodată ce avea de făcut. De aceea și venea la maestru, să mai treacă prin toate manifestările subtile ale dizarmoniilor și prin codurile de vindecare. În cazul acesta, chiar nu știa unde se afla problema. Odată identificat substratul auric afectat, știa cu precizie ce avea de făcut. Tocmai pentru aceasta venise aici.

Încercă să se stăpânească și îi explicase cu răbdare femeii toate acestea, în timp ce dăduse toate semnele că se pregătește să plece.

Femeia își ceruse scuze că o supărase și o rugase să mai aștepte un pic. În câteva clipe, apăruse în pragul ușii cu trei cărți în mână. Cum intra ea așa înapoi în sufragerie, părea o ființă de pe alte tărâmuri, neștiutoare de intensitatea de viață și bucurie care emana din ea.

Îi tresărise inima-n piept și o săgeată de gelozie amestecată cu păreri de rău îi străpunse conștiința. Până la urmă, se purtase foarte frumos, fusese numai ochi și urechi, nu era ea de vină că nu se pricepea la subiectele grele pe care le discuta cu maestrul și nici că… nici că, în fond, avusese dreptate: puterile ei bine funcționau pe pacienți la cabinet, dar nu își putea armoniza familia ei acasă…

Se ridicase în picioare, întinzând instinctiv mâna după cărți încă înainte să ajungă lângă ea femeia. Se rușină ea singură de gestul ei, după care se uită interesată peste titluri. Era încredințată că maestrul îi lăsase ceva de citit.

– Sunt scrise de noi, îi spuse zâmbind femeia, bucuroasă ca un copil. M-am gândit că te-ar ajuta să vezi și altă față a lucrurilor. Sunt convinsă că soțul meu mi-ar aproba alegerea!

Deci ea i le alesese, nu maestrul… și dezamăgirea aceasta se suprapusese peste o alta, care se deschisese în ea cu toată puterea atunci când văzuse titlurile: Dincolo de basm și poveste se află… Trei cărți de basme și de povești??

De data aceasta, fusese prea de tot. Spusese cu voce tare ce avusese de spus și spera că femeia înțelesese. De treizeci de ani nu citise basme și povești și nu era cazul acum să se întoarcă la lucruri de copii…

– Sunt basme și povești pentru oameni mari, fură ultimele cuvinte ale femeii, ca și cum îi auzise gândurile. O să îți placă!

Le așeză în geantă, lângă caietul în care stătea notat cu grijă, ca în anii de școală, cu titluri și subtitluri subliniate cu diverse culori, tot ce găsise despre chakre, corpurile subtile ale ființei umane, despre simbolurile și codurile energetice folosite în ședințele de armonizare.

Luându-și rămas bun, plecă cu un nod în gât. De acum va telefona întotdeauna înainte! Dacă maestrul nu e acasă, atunci ea nu are de ce să răpească timpul nimănui…

În seara aceea, bulversată de tot ce trăise, se așeză cu un ceai pe fotoliu. Cele trei cărți de basme stăteau înșirate pe masă. Își simțea inima și grea, și ușoară. O povară se ridicase din sufletul ei când se despărțise de soția maestrului și alta i se așezase în gânduri, ca și cum avusese dreptate. În clipa aceasta, puterile ei trebuiau folosite întâi pentru ea însăși și apoi pentru familia ei. Dar, ca de fiecare dată când venea vorba despre sine, se simțea neputincioasă.

Ca să-și uite de agitația minții, luă primul volum de basme în mână. Până la urmă, zisese că amândoi le scriseseră. Dacă avusese și maestrul o vorbă de spus, atunci cu siguranță avea să citească!

Întorcând foaie după foaie, tot mai flămândă, se cufundă în poveștile care i se unduiau în suflet cu melodia lor minunată, mângâind-o și înviorând-o, de își uită nu doar de griji, ci și de apă și de mâncare!

Deja de la primele pagini, nodul i se ridică din nou în gât, până ce, biruind stăpânirea de sine atât de ferm educată, rupse zăgazurile lacrimilor care izbucniră cu năvală, de nu mai văzu să citească nimic. O durere intensă îi cuprinse pieptul pe dinăuntru, făcând-o să lase cartea din mână. Plânse în hohote, fără să știe de ce, până nu mai avu lacrimi să plângă.

După ce se mai liniști, luă iar cartea în mână. O lumină curată începea să se deschidă în inima ei cu fiecare cuvânt de basm și poveste. După scurt timp, alte lacrimi îi umplură ochii – de data aceasta de bucurie. Începu să râdă. Avea senzația că saltă sufletul în ea și cântă ca un copil…

Ca un copil? Când își auzi singură vorbele, durerea intensă îi străpunse iarăși pieptul și, în lacrimile de tristețe amestecate cu lacrimi de bucurie, pricepu: omul mare din ea plângea după lucrurile fermecate uitate, iar copilul din ea dansa și râdea de bucuria că le regăsise.

După ce mai trase o tură de plâns, se puse iar pe citit. Și acolo, în lunca basmelor și a poveștilor, omul mare și copilul din ea se prinseră în horă, învârtindu-se tot mai tare și mai tare, până deveniră unul și-același, de nu se mai văzu între ei nici măcar o singură deosebire.

În noaptea aceea, dormi un somn fără vise, din care se trezi liniștită și odihnită, ca și cum… ca și cum n-ar fi existat griji și probleme pe lume! Își simțea sufletul așezat și aerisit cum și-l simțea atunci când pleca din prezența maestrului. Cu siguranță că pusese ceva din ființa lui în ele, dar, trebuia să recunoască, regăsea în frumusețea și simplitatea basmelor pe soția lui minunată! Pe femeia care dintr-o dată îi devenise atât de dragă, că îi venea continuu să o ia în brațe.

Înțelegea – dincolo de simpla înțelegere rațională – înțelegea cu trupul și cu sufletul câtă dreptate avusese că o vor ajuta. Basmele și poveștile o vor ajuta acolo unde studiile grele despre coduri și corpurile subtile nu-și mai făceau efectul. Cum ar fi ca, în loc de munca grea de așezare a energiei – care acum începea să bănuie că avea mai multă legătură cu închipuirea decât cu realitatea – ar fi înlocuită cu lucrarea tainică și blândă a basmelor?

Întrebare la care căută întâi răspuns pentru ea – rămânând pe îndelete cu fiecare poveste, până parcurse toate cele trei volume în ordine – și apoi începu să o practice la cabinet cu pacienții.

Când simți că venise timpul, stabili o întâlnire – nu cu maestrul, ci cu soția lui de data aceasta. I-ar fi plăcut să fie și el acolo, dar, ca un făcut, era din nou chemat de urgență. Mai că se întreba dacă nu o făcea intenționat, tocmai ca să descopere și Alt Fel de vindecare. Mai mult – Alt Fel de Viață.

Emoționată, sună la ușă, abia abținându-se să nu se arunce direct în brațele femeii care o pofti înăuntru zâmbind bucuroasă. După ce petrecură un timp nespus de duios în jurul basmelor și al poveștilor, își luă inima-n dinți și îi mărturisi:

– Am fost dezamăgită când mi-ai dat cărțile de basme – n-am știut! N-am știut despre ce era vorba, dar când am aflat… când m-am pus să citesc, am plâns și am râs în același timp, ca niciodată! Și… două ore am simțit în continuu nevoia să te iau în brațe! Îmi erai așa de dragă!

Femeia zâmbi ca și cum ce auzea era frumos, dar nicidecum nou, și o întrebă cam cât fusese ceasul. Cât să fi fost? Că stătuse toată seara cu basmele în brațe!

Făcându-i semn să aștepte, femeia se retrase ca să reapară după câteva clipe cu o nouă carte în mână, pe care i-o așeză încet pe genunchi:

– La ora aceea eu scriam aici, acasă la mine, prologul Cărții a patra

A patra? Vazăsică avea să continue Călătoria? Oare…?

– Mai am două povești și termin Cartea a cincea, îi răspunse femeia ca și cum îi auzise din nou gândurile.

O nerăbdare bruscă puse stăpânire pe ea. Nu știa de ce, dar voia să ajungă urgent acasă să citească. Își ceru scuze de la soția maestrului care îi spuse că și ea ardea de nerăbdare să se întoarcă la scris, se îmbrățișară și se despărțiră ca cele mai bune prietene. Pentru prima dată plecă uitând să mai întrebe de maestru…

Cuibărită în fotoliu, cu ceaiul cald lângă ea, deschise Prologul scris în seara când citise ea cele dintâi basme. Cu ochii mari și sufletul la gură, citi, rând cu rând, tot ce trăise în ultimele săptămâni și tot ce trăia acum, cu cartea în față.

Prologul era despre ea… despre întânirea ei cu soția maestrului, despre întâlnirea ei cu basmele și poveștile lor, despre întâlnirea ei cu omul mare și copilul din ea – totul stătea scris cu slove frumoase acolo. Atâta doar că fusese scris în timp ce se petrecea și poate chiar dinainte. Căci Prologul fusese gata încă din seara aceea, dar se aflau în el tot ce trăise de atunci și ce trăia în seara aceasta, când stătea cu cartea tipărită în mână.

Nevenindu-i să-și creadă ochilor, plângea și râdea iar de bucurie, strângând în brațe cei doi oameni – o femeie și un bărbat căruia nu-i mai zicea maestru – cele două făpturi divine care îi arătaseră câtă umanitate se afla în ea și câtă dumnezeire deopotrivă… Căci întâia oară în viață simțea, privindu-se în oglinda faptelor vieții, că Poate totul, că Este totul!

Cu inimă și degete tremurând de emoție, întoarse ultima filă a Prologului, ca să înceapă prima poveste…

 

Eva de Christo, Dincolo de basm și poveste – Cartea a patra
Cod 978-973-0-20370-7
ISBN 978-973-0-25066-4
Nr. pagini: 64

Copyright © 2017 Eva de Christo, Brașov

 

 

În lucru: „Dincolo de basm și poveste – Cartea a cincea”, „Dansând cu misterele vieții – Cartea a doua”, „Basme și povești pentru Copii de Basm și Poveste – Cartea a doua”, „Legende pentru Copii Legendari – Cartea a doua”, „Legende, basme și povești din vremea ce va să vină – Cartea a doua” și o sumedenie de alte volume de basme, povești, povestiri și legende, care mai de care mai gingașe și mai frumoase!

This entry was posted on Friday, August 18th, 2017 at 12:27 and is filed under (ro) Dincolo de basm și poveste, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

One Response to “Dincolo de basm și poveste – Cartea a patra”

  1. Abandonul și vindecarea de abandon | Eva de Christo

    […] unui bărbat care credea că era băiat din Dincolo de basm și poveste – Cartea a patra poate fi citită ca atare, pentru puterea ei tămăduitoare în sine, sau poate fi urmat chiar […]

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!