4

October

Dansând cu misterele vieții – Cartea Întâi

Prolog

Plouase toată noaptea. Sau, poate, toată viața… Nici nu știa când se oprise furtuna. Din spatele perdelelor groase, raze puternice străpungeau țesătura biruind rămășițele nopții. Afară era de mult ziuă, dar pentru ea noaptea abia acum se sfârșea.

Clipind nedumerită, privea ca prin vis pereții de bușteni ai camerei, nevenindu-i să iasă din așternutul mirosind curat și proaspăt. Deși căldura somnului nu-și slăbise cu totul strânsoarea, încerca să se dezlipească încet de cuibul plăcut al viselor, ca să discearnă unde se află și cum ajunsese acolo. Părea o căsuță ca în povești, primitoare și veselă – dar a cui era?

Cu emoția unui copil care descoperă întâia oară, merse tiptil să ridice ușor colțul unei perdele. Ce văzu o făcu să se frece la ochi, nevenindu-i să creadă. Dintr-un gest larg, dădu la o parte perdelele, lăsând plinătatea luminii să dea năvală în cameră. Râzând și țopăind fascinată, deschise ferestrele.

Departe de a fi spectaculos din cale afară, peisajul era, totuși, frumos. O pădure de stejari înconjura poienița în care se afla căsuța de lemn. Iarba verde și trilul păsărilor încununau razele calde care însuflețeau toată făptura. În rest, nu era o priveliște spre munți semeți sau spre marea cea largă, nu era niciun lac sau măcar un șir de dealuri cu păduri până departe. Fata nu la acestea se bucurase. Privirea ei cuprinsese savurând din prima frumusețea naturii, însă inimii aceasta îi revelase în plus și alte taine.

Puțin într-o parte, un stejar bătrân de-un veac își purta falnic poveștile. Câți drumeți se odihniseră la umbra lui, dar de mult nu mai făceau umbră pământului!… Câte veverițe săriseră din creangă în creangă și câte păsări îi dezmierdaseră inima cu cântecele lor măiastre!… Câte raze de soare îi pătrunseseră prin frunze în sevă și câte picături de ploaie îl răcoriseră de arșița verii!… Câți cerbi își ascuțiseră de trunchiul lui coroana și câți tineri își juraseră sub el iubire!… Câte și mai câte viețuitoare își împletiseră destinul cu al lui, lăsându-l mai bogat cu fiecare clipă… Toate acestea fata le văzuse din prima privire. Și nu doar în stejar. Nenumărate povești se întindeau în jurul ei în fiecare fir de iarbă, în fiecare furnică purtându-și cu sârg grăuntele, în fiecare floare plecându-se suav în fața vântului.

Oriunde își îndrepta ochii, universuri întregi se deschideau în fața ei – fiecare lucru, fiecare ființă avea o poveste. Și fiecare poveste avea, la rândul ei povești fără număr. Nicio piatră nu era la locul unde era fără să fie o poveste în spate. Istorii nespuse la nimeni palpitau în fiecare făptură, așteptând să fie ascultate, culese, strânse la piept, prețuite.

Cu degete tandre, fremătând de emoție, fata mângâie pe creștet fiecare imagine cu fiecare poveste în parte. Erau atât de multe, erau atât de frumoase! Voia să fie prima – prima care le gustă, prima care le dă mai departe. Închise ochii, respiră adânc și le făgădui că nu va trece niciuna neobservată.

Așa, cu ochii închiși, realiză surprinsă că vede chiar mai bine. Lumile nevăzute din spatele lumilor fizice deschideau în ea noi și noi unversuri. Privind în lungul lor, pătrundea la origini. Timpuri și spații izvorau în variante nesfârșite la număr și negrăit de frumoase. Dimensiuni de dincolo de timp și de spațiu împleteau realități despre care urechea nu a auzit, pe care ochiul nu le-a văzut și la inima omului nu s-au suit niciodată.

Iubirea și viața de dincolo de dimensiuni se dezvăluiau în toată splendoarea dinaintea Creației – de pe vremea când totul fusese Tăcere. Fata pătrunse Liniștea din care se nasc toate, de unde auzi primul Cuvânt rostit de gura divină, Cuvântul care cerea să fie Lumină. Și nu pentru că ar fi fost întuneric, ci pentru ca Lumina Iubirii să se reflecte născând Universul. Cuvântul și Lumina alcătuiau temelia tuturor poveștilor din care venise la viață, cu mic, cu mare, întreaga Făptură.

Deschizând ochii, fata privi din nou peisajul, după care se întoarse în cameră. Mângâie cu mâini calde lemnul casei, privi patul în care dormise. Stătu o clipă pe gânduri – se simțea atât de bine, încât nu putea fi în altă parte decât Acasă…

Încet, în inima ei înflori un zâmbet. Chiar dacă nu-și amintea cum ajunsese acolo, știa unde se află: la ea Înăuntru. Și, dacă va închide ochii, va vedea întreagă Povestea. Dincolo de timp și de spațiu, universul din care era alcătuită ea însăși, cu toate poveștile trăite sau viitoare și multe alte povești ce așteptau să fie trăite. Simți atunci că nu e doar o simplă făptură, ci o Ființă minunată, alcătuită din povești fără număr, vizibile, invizibile, efemere, eterne, palpabile sau diafan resimțite. Sau, poate, era o Poveste alcătuită din ființe fără număr, vizibile, invizibile, efemere, eterne, palpabile sau diafan resimțite… Nu mai conta. Pentru ea era același lucru.

Se așeză la măsuța din colțul odăii, unde stătea pregătită hârtia, și începu să aștearnă tot ce vedea, tot ce simțea, tot ce trăia – toate poveștile, toate ființele, toate universurile și toate călătoriile ei prin ele. Zecile deveneau sute, sutele deveneau mii și fata nu mai prididea cu scrisul. Zi de zi rafturile se umpleau de volume. Până se hotărî, în cele din urmă, să ofere și altora. Minunile erau prea mari să fie ținute ascunse.

Așa a apărut din Iubire, din Liniștea dinaintea Creației, din primul Cuvânt și prima Lumină, chiar cartea aceasta de față.

 

Eva de Christo, Dansând cu misterele vieții – Cartea Întâi
Cod 978-973-0-22726-0
ISBN 978-973-0-22727-7
Nr. pagini: 262

Copyright © 2016 Eva de Christo, Brașov

 

 

Din cuprins:

 

Prolog
Moartea care prevestește Viața
Visul unui bob de grâu
Debandadă în lumea poveștilor
Armăsarul care a dărâmat o închisoare
Femeia cavernelor și visul ei
Dacă mâine aș muri
Interviu cu Adam și Eva
Problema e la cap, nu la picioare
Destin de crocodil
O minciună istorică
Ieșirea din oglindă
Cele zece făgăduințe
Visul unei picături de ploaie
Mișcarea din Piatră și Voința Divină
Povestea șerpoaicei
Fata-ursoaică
Povestea Evei
Întâlnirea cu Marele Zeu dinăuntru
Cea mai frumoasă poveste de Iubire
Discuție pe Dinăuntru
Întrebările care macină
Civilizația care a refuzat o soluție
Primul Nemuritor din zilele noastre

 

În lucru: „Dansând cu misterele vieții – Cartea a doua”, „Dincolo de basm și poveste – Cartea a patra” și o sumedenie de alte volume de basme, povești, povestiri și legende, care mai de care mai frumoase!

 

This entry was posted on Tuesday, October 4th, 2016 at 08:22 and is filed under (ro) Dansând cu misterele vieții, (ro) Destin de femeie, (ro) Dumnezeu altfel, (ro) Frica, (ro) Iubire, (ro) Minciuni istorice, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

One Response to “Dansând cu misterele vieții – Cartea Întâi”

  1. Colecția „Dansând cu misterele vieții” | Eva de Christo

    […] Dansând cu misterele vieții – Cartea Întâi […]

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!