15

November

Dansând cu misterele Vieții – Cartea a doua

Prolog

 

În fiecare secundă, pe tot întinsul pădurii, noi ochi se deschideau, noi trupuri începeau să se dezmorțească. Mormintele învechite prin care lumina abia se vedea ca o ceață se crăpau și fluturii, prea mari ca să-și mai încapă în vechiul cocon, lărgeau încet crăpăturile, scoțându-și capetele afară. Mișcările lente și pauzele lungi îi ajutau să se obișnuiască cu razele soarelui și cu aerul Noii Lumi. Erau singurele făpturi care mureau în timp ce trăiau, trecând de la o formă de viață la alta, diferită cum restul făpturilor își puteau alege doar retrăgându-se total din realitate ca să revină mai târziu în trup nou. Metamorfoza lor se petrecea în văzul tuturor, fără nicio clipă de dispariție. Erau măturia vie a morții prin care puteai trece cât încă trăiai. O lecție de care doar una din toate viețuitoarele pământului avea nevoie, căci uneia singure îi era Frică de această trecere minunată a Vieții dintr-o formă în alta: omul. Toate celelalte făceau Saltul fără să ezite, știind că veneau din Viață ca să iasă Dincolo, spre mai multă Viață, îmbogățite de cele trăite în lumea aceasta. Numai omul ținea cu disperare de clipele care se îndărătniceau să nu stea în loc, purtându-l neclintite către următoarea Naștere căreia el îi pusese numele „Moarte”.

Fluturele știa, pentru că își Amintea. Își Amintea ultima lui existență încheiată în Frică. Chiar dacă într-un târziu își recăpătase văzul și auzul ce îi fuseseră luate cu cruzime în copilărie, nu putuse trece peste spaima pe care o simțise înaintea Trecerii și pe care o reluase în noua lui întrupare. Spaima de a se întoarce în lumea aceasta, unde omul făcea omului ceea ce niciun animal nu făcea nimănui.

În alt trup, cu alt destin înainte-i, refuza să iasă din cocon fără să Știe. Fără să Știe clar ce îl aștepta, cum aveau să se desfășoare lucrurile, cu cine avea să se întâlnească, cum arăta tărâmul pe care avea să trăiască, tărâm pe care nu îl străbătuse în trup de omidă, căci Începutul Existenței alese fusese de data aceasta Coconul. De aici avea să își croiască, în timp, Trecutul și Viitorul. Dar, pentru acum, cu Existența abia Începută, neștiind nimic din ce va fi Înainte și nimic din ce va fi După, stătea blocat în fața luminii care pătrundea prin coconul prea strâmt, chemându-l la ea cu putere.

După ce își întinseseră și dezmorțiseră aripile, semenii lui își luaseră zborul, făcând cunoștință cu lumea nouă și primitoare. Căci așa o vedeau, nouă, chiar dacă unii din ei viețuiseră în ea în trup de omidă. Nu toți își Începeau Existența cu coconul. Sufletele aveau libertatea de a-și alege Clipa de la care să pornească croirea destinului.

Peste două zile, văzând că unul din frații lor nu reușise să Iasă, fluturii se strânseră în jurul lui, umplând crengile din apropiere, și prinseră a-l întreba nedumeriți ce se întâmplă.

– Vreau să știu! striga acesta. Vreau să știu ce mă așteaptă. Ce am de trăit, cum, când, unde. Cu cine mă voi întâlni pe cărările vieții, cât voi rămâne în trupul de fluture, ce voi mânca și unde voi dormi, vreau să-mi știu dinainte Povestea! Și dacă ceva din ea nu-mi va fi pe plac, atunci mai bine să nu ies din coconul meu niciodată!

Un fior străbătu trupul fluturilor la auzul vorbelor lui.

– Dar în cocon vei muri! îi strigară ei înapoi.

– Mai bine mor eu, de mâna mea, decât să mai intru pe mâna altora… gemu fluturele neștiind ce să facă cu spaima pe care i-o aducea Amintirea.

– Frica se biruie murind, îi șopti un fluture înțelept, care trecuse prin multe Amintiri și multe Spaime în viețile lui. Tu nu ai murit ca omidă, căci Începutul tău a fost Coconul. De aceea, trebuie să mori acum, pe dinăuntru. Moartea ta este să-ți uiți Amintirea. Nu poți evada din soarta aleasă: toți fluturii sunt datori cu o moarte cât încă se află în viață…

– Vă rog, ajutați-mă cumva… mi-e frică… mi-e atât de frică! Și cred că, dacă aș ști… dacă măcar aș ști ce mă așteaptă, poate atunci voi îndrăzni! îi imploră fluturele.

– Odată ieșit din cocon, Amintirea ta va rămâne în urmă. O vei uita atunci când vei trăi, fermecat, Altceva. Este Viața care vindecă Viața, acumulând Fericire. În noua ta existență vor fi tot felul de lucruri mari și mărunte care îți vor deschide amănunte fără a deschide Amintirea cu totul. Astfel, nu vei fi compleșit de imensitatea Lucrării. Vei fi vindecat fără a prinde de veste…

– Dar eu nu veau să ies din cocon… fără să știu ce mă așteaptă! suspină fluturele.

După ce stătu câteva clipe pe gânduri, Înțeleptul fluturilor se lumină la față:

– Iată, îți vom spune fiecare din noi câte o poveste din Călătoriile noastre. Prin ea vei pătrunde misterele Vieții așa cum au fost ele Trăite, fără să trebuiască să ieși din cocon. Dacă îți vor fi pe plac și inima ta va găsi de cuviință, te vei putea aventura chiar tu în ele! Dacă nu, vom respecta dorința ta de a rămâne în ocrotirea coconului.

Fluturele răsuflă ușurat. Era, deci, posibil să cunoască Viața fără să iasă deloc din cocon? Era cu putință ca prin povești Trăirea să devină a lui? Într-un fel, i se părea firesc, de vreme ce era vorba de o Trăire. Trăirile nu sunt legate neapărat de evenimente, ele au loc pe dinăuntru, la fel de reale atunci când visezi un vis sau asculți o poveste ca atunci când se întâmplă ceva aievea.

Până la lăsatul serii și mult după aceea, fluturii luară pe rând, fiecare, cuvântul, rostind nici mai mult, nici mai puțin decât șaptesprezece povești minunate. Și de ce le asculta fluturele nostru, de aceea creștea inima în el și uimirea. Așa de frumoasă era Viața?… Așa se simțea pe dinăuntru Trăirea? Atunci… oare cum se simțea și în afară? Cum ar fi fost ca el nu doar să asculte, ci chiar să fie un personaj dintr-o poveste? Nu doar să simtă, ci chiar să parcurgă distanțe, să exploreze tărâmuri și să cunoască ființe…

Tot bucurându-se de povești și punându-și tot felul de întrebări, fluturele nici nu băgase de seamă că, de ceva timp, coconul începuse să crape.

Înțeleptul fluturilor le făcu semn să tacă și, apropiindu-și buzele de capătul coconului, șopti:

– Toate acestea au fost trăite de alții, după ce și-au uitat Amintirea. În Lumea Nouă, îi aștepta Altă Viață. Dar nimeni, nimeni nu-ți poate spune ce te așteaptă pe tine. Nicio Poveste nu există dinainte. Poveștile se scriu pe măsură ce sunt Trăite. Ce îți putem spune, însă, cu deplină încredere, este că vei trăi lucruri pe care niciun ochi nu le-a văzut, nicio ureche nu le-a auzit și la inima nimănui nu s-au suit niciodată!

Când auzi aceste cuvinte, purtând în suflet Trăirile proaspete ale tuturor fluturilor care își vindecaseră Amintirea și acum aveau de spus o Poveste, fluturele nostru se încordă dintr-o dată și, unindu-și puterile, își făcu fărâme mormântul. Întinzând aripile în razele lunii, se înălță tăind cu zborul întunericul nopții.

Dacă nicio Poveste nu exista înainte să fie Trăită, însemna că Povestea lui… Povestea lui depindea în totalitate de el!

Cu sufletul plin de încântare, nici nu observă când Amintirea rămase în urmă…

 

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Eva de Christo
    Dansând cu misterele Vieţii / Eva de Christo. – Şirnea : Zvon de Zâne, 2017-

    vol.
    ISBN 978-606-94405-9-9
    Cartea 2. – 2017. – ISBN 978-606-94429-1-3

821.135.1

Nr. pagini: 200

Copyright © 2017 Zvon de Zâne, Brașov

 

 

În lucru: „Dincolo de basm și poveste – Cartea a șasea”, „Dansând cu misterele vieții – Cartea a treia”, „Basme și povești pentru Copii de Basm și Poveste – Cartea a doua”, „Legende pentru Copii Legendari – Cartea a doua”, „Legende, basme și povești din vremea ce va să vină – Cartea a doua” și o sumedenie de alte volume de basme, povești, povestiri și legende, care mai de care mai frumoase!

This entry was posted on Wednesday, November 15th, 2017 at 11:15 and is filed under (ro) Dansând cu misterele vieții, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

One Response to “Dansând cu misterele Vieții – Cartea a doua”

  1. Mihaela

    Buna Eva,asa cum ne-ai obisnuit, pui in povestile tale ascunse intelesuri.Faci ca sufletele noastre sa se simta vindecate si revigorate in timp ce le citim .Multumesc in mod personal pentru toate starile pe care le am citind randurile tale.😇

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!