16

January

Cine stă într-un loc, poate călători pretutindeni

Mai zilele trecute terminai cu bine o carte destul de groasă, care mă făcu să zâmbesc la paragraful de încheiere, căci nu trecură nici două luni de la publicarea Micului îndrumar de lectură a basmelor, unde acordasem aceleiași realități – căci nu aș putea-o numi doar idee – câteva paragrafe din primul capitol.

Povesteam acolo despre puterea de a împlini cu ajutorul basmelor ceea ce fizic nu e întotdeauna la îndemână sau cu putință. Cândva, în vremuri uitate ca și cum n-ar fi existat niciodată, Fapta, Cuvântul și Gândul nu erau despărțite așa cum sunt astăzi. Oricare din ele ținea locul celorlalte și împlinea un rol care le aducea pe toate trei împreună.

Mai precis, Cuvântul Sacru – povestea – exprima un Gând care era totuna cu Realitatea, cu Fapta. Ascultătorii rămâneau prezenți trupește în jurul focului, dar înăuntrul lor străbăteau timpuri și lumi ce nu țineau de imaginație, ci de realități și dimensiuni în care pătrundeau cu ajutorul Simțirii. Ei călătoreau cu adevărat, trecând prin transformări radicale, deoarece trăiau în câteva zeci de minute sau câteva ore evenimente care în lumea materială ar fi avut nevoie de ani sau chiar de o viață.

Astăzi avem, uneori, privilegiul de a citi asemenea basme, povești sau romane, timp în care nu ne vine să lăsăm cartea din mână. Și, atunci când închidem cea din urmă oară coperta, ca după un parcurs inițiatic pe care l-am dus până la capăt cu bine, o mai păstrăm pe genunchi câteva clipe, minunându-ne de „întâmplarea” care ne-a scos-o în cale.

Acestea sunt clipele în care gustăm Veșnicia. Clipe care ne leagă peste veacuri de sufletele înaintașilor noștri și pe care noi avem puterea să le îndesim sau să le rărim după voie.

Astfel de clipe am trăit scriind atâtea din basmele și poveștile noastre, astfel de clipe citind de la alții. Și e minunat să vezi, pe alocuri, adevăruri care au poposit cândva și la tine. Atunci le reiei, în noul vocabular ce le exprimă, le saluți, le zâmbești ca unor prieteni, stai un pic la taifas, după care pornești mai departe.

 

Iată citatul din Micul îndrumar de lectură a basmelor, publicat în noiembrie 2016:

 

Oamenii nu aveau nevoie să se deplaseze neapărat cu piciorul. Datorită basmelor, ei puteau rămâne într-un loc, ca să poată călători pretutindeni. Și din peregrinările lor aduceau lucruri mici și mari pentru viața prezentă. Oricât de fabuloase erau lumile în care mergeau, aceste călătorii erau reale, puternice, transformatoare, atât pentru cel care povestea, cât și pentru cel care asculta.” (pg.14)

 

Și citatul din Finding Your Own North Star, de Martha Beck, cu care m-am întâlnit în decembrie 2016:

 

„Lao-tzu said, ‘The master travels all day without ever leaving home’. This is true two ways: If you are following your own North Star, your body can roam the world while you remain steadfastly centered in one spot; or you can have the wildest, most adventurous journey without moving at all. Dante’s trip to Paradise was incredibly long and eventful though it took place entirely in his mind and heart. The stars he saw as he emerged from the Inferno were within him, too. For you, as for him, your own Nort Star is not a place but a state of being. It is a state in which you are fully – and only – yourself. You may cover a million miles on the way, but ultimately you will come to see that all along, your own North Star has been, simply, you. You are the best destination you could possibly imagine or experience. Welcome home.” (pg.365)

This entry was posted on Monday, January 16th, 2017 at 12:19 and is filed under (ro) Coincidențe... coincidențe..., (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!