30

May

Cine Este Pan

Ce lectură mai potrivită decât poeziile lui Lucian Blaga putea să-mi însoțească pașii pe care îi fac de câteva săptămâni pe calea deschisă de Manifestul literar născut toamna trecută, pe vremea când citeam Izvoade?

Încă din anii de liceu sufletul meu a rezonat profund cu teatrul și poeziile acestui om de o versalitate uluitoare în cele scriitoricești. Recunosc toate versurile care, plăcându-mi, le scosesem în caietul meu de citate frumoase. Cu ochii orbiți de pâcla religiei, nu îmi rămăsese pe atunci din Moartea lui Pan decât titlul.

Azi, cu privirea liberă, nu-mi vine să cred ce metaforă magistrală se ascunde în aceste câteva versuri și cu atât mai copleșit îmi simt sufletul când ajung să aflu Cine este Pan…

Iată ce mult schimbă percepția o simplă definiție:

 

 

Moartea lui Pan

 

III

UMBRA

 

Pan rupe faguri

în umbra unor nuci.

 

E trist:

se înmulțesc prin codri mânăstirile,

și-l supără sclipirea unei cruci.

 

Zboară-n jurul lui lăstunii

și foile de ulm

răstălmăcesc o toacă.

Sub clopot de vecerne Pan e trist.

Pe-o cărăruie trece umbra

de culoarea lunii

a lui Christ.

 

V

PĂIANJENUL

 

Gonit de crucile sădite pe cărări

Pan

s-ascunse într-o peșteră.

Razele fără de-astâmpăr se-mbulzeau

și se-mpingeau cu coatele s-ajungă pân’ la el.

Tovarăși nu avea,

doar un păianjen singurel.

Iscoditor, micuțul își țesuse mreaja de mătase

în urechea lui.

Și Pan din fire bun

prindea țânțari celui din urmă prieten ce-i rămase.

 

Treceau în goană toamne cu căderi de stele.

 

Odată zeul își cioplea

un fluier din nuia de soc.

Piticul dobitoc

i se plimba pe mână.

Și-n scăpărări de putregai

Pan descoperi mirat

că prietenul avea pe spate-o cruce.

Bătrânul zeu încremeni fără de grai

în noaptea cu căderi de stele

și tresări îndurerat,

păianjenul s-a-ncreștinat.

 

A treia zi și-a-nchis coșciugul ochilor de foc.

Era acoperit cu promoroacă

și-amurgul cobora din sunetul de toacă.

Neisprăvit rămase fluierul de soc.

 

 

DEX:

Pan – în mitologia chineză, omul primordial cosmic

Pan – în mitologia greacă, zeu pastoral, protector al turmelor și al păstorilor, considerat inventator al naiului. Mai târziu, zeu al pădurilor și al naturii în genere, al „marelui întreg” (gr. pan, „tot, întreg”)

 

DEXEC (Dicționar Explicativ Eva de Christo):

Pan – Omul Cosmic

Pan – Conștiința Cosmică

Pan – Conștiința Divină a apartenenței noastre la un univers care ne împrumută dimensiunea lui infinită

Pan – Omul Cosmic care este alungat de religie – în pădurile noastre nu mai trăiesc pustnici ca în vechime, singurele permise sunt mănăstirile

Fluierul – Bucuria exprimată prin dans și prin cântec de Omul Cosmic din noi

Fluierul – Bucuria pe care o simte orice ființă care știe că nu e măruntă, pierdută într-un univers ostil și rece, ci parte integrantă din țesătura magistrală a Vieții

Fluierul neisprăvit – Bucuria, amputată de apariția unei religii care vede omul ca fiind păcătos…

 

This entry was posted on Tuesday, May 30th, 2017 at 17:42 and is filed under (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

One Response to “Cine Este Pan”

  1. Unde locuiește Dumnezeu | Eva de Christo

    […] semnificațiile tulburătoare deschise de Moartea lui Pan, dau, peste alte o sută de pagini din Opera poetică a lui Blaga, de una pe care am sărit-o în […]

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!