7

December

Călugărul jongler de portocale

Poate că următoarea povestioară, ce face parte din prefața Alchimistului de Paulo Coelho, este deja mult răspândită – de ce n-ar fi? la cât de frumoasă e! – eu o voi relua aici, într-o traducere ușor îmbunătățită. Pentru că nu umilința (smerenia) e cea care mișcă cel mai mult înăuntrul meu când o citesc, deși simplitatea își are rostul, eleganța și profunzimea ei în viață. În mine alte gânduri  își unduie ființa:

 

Bucuria Copilului din noi care bate din palme în fața unor portocale ce zboară în aer ar trebui să fie rostul oricărei religii…

Potrivit acestei viziuni, orice călugăr ar trebui să umble cu niscaiva portocale ascunse în sutană. Nu se știe niciodată clipa când Pruncul se arată, căutând Bucurie – Bucuria Infinită care umple inima Divinului atunci când facem lucrul la care ne pricepem mai bine.

Sunt momente în viață când rușinea se cere biruită, ca să-și ofere răsplata: în fața Plăcerii simple, curate, Divinul își întinde brațele către noi, să atingem prin Pruncul din noi Veșnicia.

 

Sfânta Maria, cu pruncul Iisus în braţe, s-a hotărât să vină pe Pământ ca să viziteze o mănăstire. Călugării, mândri foarte, au făcut un şir lung şi fiecare s-a înfăţişat în faţa Sfintei Fecioare pentru a I se închina. Unul a declamat poeme frumoase, altul I-a arătat miniaturile sale pentru Biblie, al treilea I-a recitat numele tuturor sfinţilor. Şi aşa unul după altul, fiecare călugăr şi-a adus omagiul Maicii Domnului şi Pruncului Iisus.

Dar ultimul din şir era cel mai umil călugăr din mănăstire, care niciodată nu învăţase înţeleptele scrieri ale epocii. Părinţii lui fuseseră oameni simpli care lucraseră la un vechi circ din împrejurimi. Tot ce-l putuseră învăţa era să facă jonglerii, aruncând mingi în sus.

Când i-a venit și lui rândul, ceilalţi călugări au vrut să pună capăt închinăciunilor, pentru că fostul scamator nu avea nimic important de spus şi risca să strice imaginea mănăstirii. Dar călugărul simţea în adâncul sufletului o dorinţă arzătoare să dăruiască ceva lui Iisus şi Sfintei Fecioare.

Ruşinat, scoase sub privirea mustrătoare a fraţilor lui, câteva portocale din sutană şi începu să le arunce în sus, jonglând cu ele aşa cum ştia el.

Abia în acel moment Pruncul Iisus a zâmbit şi a început să bată din palme în braţele Sfintei Marii. Atunci Maica Domnului numai lui i-a întins braţele, lăsându-l să-L atingă pe Prunc.

(Paulo Coelho, Alchimistul, Editura Humanitas Fiction, București, 2013)

This entry was posted on Wednesday, December 7th, 2016 at 13:13 and is filed under (ro) Povești în dar, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!