19

May

„Buburuza Ne-Văzută” – o gingașă monogramă

În vreme ce Rățușca și Scufița se rumeneau deja în cuptoarele tipografiei, mă frământa întrebarea cum de numai ilustratoarea celei dintâi nu îmi inspirase încă nicio poveste? Cu o capodoperă cum ieșise mandarina care oglindea atât de aproape gingășia și frumusețea pe care le simt atunci când scriu, era cu neputință să nu mi se aprindă nicio flăcăruie prin suflet.

După o discuție telefonică cu ilustratoarea, punctată de regretul că amănunte extrem de minuțioase s-ar fi pierdut la un format A4 al cărții, dintr-o dată știui ce poate scoate în evidență și cel mai invizibil detaliu! O poveste – povestea care se află în spatele fiecărei fărâme din acest univers infinit.

Cu ochii inimii vedeam deja suplimentul Rățuștei: pe o pagină albă, frumoasă, textul care avea inserate în partea dreaptă pietrele, florile, firul de iarbă și buburuza care avea să-și primească un prim-plan de poveste. Cum nu puteam privi ceva care să mă încânte într-atât prin schimbarea de perspectivă pe care o aducea setului de decupaje fără să se mai nască ceva, mă simții vertiginos propulsată pe culmile unei bucurii foarte duioase: aveam să inserez în fiecare cărticică și o mini-planșă cu elemente pentru caiete de amintiri!

Nu știam dacă se mai purta obiceiul – dacă nu se mai purta, era cazul să revină la viață – eu voiam să-mi văd visul cu ochii. Drept pentru care, toată duminica – fiindcă duminică era – lucrai la alcătuirea planșelor pe care le numii „Dărășaguri de la zâne” și cărora le dăruii câteva rânduri lămuritoare despre folosința unui caiet de amintiri, punându-le în colț și o fundiță.

Luni, dis-de-dimineață, mă pusei de așternui povestea Buburuzei Ne-Văzute, pe care o și trimisei degrabă la tipografie alături de mini-planșe.

Nu știu ce farmec aparte aruncară asupra mea aceste minunății, dar câteva zile purtai în suflet sentimentul invincibilității noastre ca Făpturi Desăvârșite, Divine, al Puterii Creatoare care se află în fiecare din noi și cu care putem aduce în ființă orice – dar orice! – visăm…

De atunci am mai trecut câteva hopuri, s-au mai deschis câteva ramuri în prăvălie și în scrisul meu noi colecții… de atunci însemnând lunea trecută. Încă nu mă pot dezmetici din avalanșa de uși și ferestre care se deschid în mine și în fața mea la tot pasul…

This entry was posted on Friday, May 19th, 2017 at 18:04 and is filed under (ro) Povești la cerere, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!