6

November

Blocajul scriitorului și dincolo de el

Dacă de idei originale mi-e cu neputință să duc lipsă în mijlocul a sute și sute de ciorne care s-au strâns de-a lungul timpului, mi se întâmplă uneori să nu le pot găsi exprimarea. Pur și simplu nu se deschide în mine curgerea fluidă care mă face să mă pierd în actul creației, chiar dacă stau în fața unui gând care m-a înnebunit atunci când s-a deschis prima oară și știu că mă va înnebuni când se va deschide din nou.

În astfel de momente, e mai bine să las o poveste în pace, să-i dau timp să-și facă lucrarea tainică în inima mea înainte să-mi arate, prin inspirație, rezultatul.

Se întâmplă și ca, săptămâni la rând, poveștile să mi se refuze cu totul. Cândva, mă speriam că nu voi mai putea scrie niciodată! 🙂 În timp, am învățat că aceste perioade – care, totuși, sunt foarte rare – îmi sunt necesare în evoluția personală. Ies din ele mai mult decât împrospătată și văd în urma lor transformări mari și benefice în felul de a percepe, de a fi, de a scrie.

În ciuda carnețelului care mă așteaptă doldora de idei, aceste răgazuri nu sunt niciodată vreme pierdută. Timpul dedicat scrisului îl înlocuiesc cu meditații care, ulterior, devin materie primă pentru povești. Îmi place să îmi aștern gândurile pornind de la diferite versete din scrieri de înțelepciune antice sau, uneori, din asocieri de cuvinte sau fraze pe care le întâlnesc în viața de zi cu zi și care simt că au ceva să îmi ofere. Însă mai presus, de la apariția Rostirilor în scrisul meu, mă desfăt meditând chiar la ele! Fiecare carte din colecție își are rostirile cu de-amănuntul meditate și prelucrate în noi creații înainte să vadă lumina tiparului.

Ca activitate, aceste meditații țin tot de scris și au același efect ca poveștile – mă curăță, mă lărgesc, mă ordonează pe dinăuntru. Așa că, mă bucur de tot ce primesc, până când robinetul ajunge să se închidă. Atunci știu că a venit momentul să mă întorc la povești. Și știu că voi vedea o schimbare.

Bineînțeles, sunt și zile când mă chinui să înaintez într-o pagină în timpul în care aș scrie patru, chiar șase. Atunci uit că poate ar trebui să mă opresc, să fac altceva…

Mi-e mai ușor să mă confrunt cu o perioadă mai lungă decât cu blocajul de-o dimineață! 🙂 Încă mă încăpățânez într-o atitudine nesănătoasă: mi se rupe inima să știu că am stat o oră fără să scriu, când sunt atâtea povești care așteaptă… Aceeași eu care stau cu săptămânile atunci când se cere!

Afară de această încăpățânare pe care nu o recomand nimănui și căreia va trebui să-i găsesc rezolvare, poveștile în sine sunt un remediu pentru orice fel de blocaj. Chiar și pentru blocaju de a scrie 🙂

Se întâmplă adesea să am stări nepotrivite înainte să mă așez la scris, ca să uit de ele și de mine cu totul până mă ridic de pe scaun! Mă zbat puțin la început, apoi mă scufund în lumea poveștilor și acolo îmi găsesc vindecarea.

Pentru cei ce nu scriu povești, aș sugera o încercare: dacă romanul tău, cartea ta, s-a oprit într-un punct sau ai ideea, dar trupul de cuvinte nu vine, scrie o poveste. Oricât de mică, o poveste cu final fericit.

Nu despre un scriitor care nu poate să scrie! 🙂 O poveste despre cu totul altceva – o poveste din lumea florilor, a stelelor, a pietrelor, a animalelor, a oamenilor din alte vremuri – orice metaforă care se deschide spontan, chiar dacă pare stupidă în comparație cu marele roman la care visezi.

Acceptă-ți frustrarea, nefericirea, blocajul, și lasă-le câteva clipe deoparte. Cere Sufletului tău, laturii Divine, Creatoare (nu creative!), din tine să deschidă în inima ta o poveste, ca pe vremea când erai copil și nu aveai nefericiri, blocaje, probleme, și nici nu îți judecai gramatica, caligrafia sau punctuația. Scrie așa cum vine, cât vine, începând cu cuvintele A fost odată ca niciodată. Ele te vor rupe de concretul în care are loc blocajul și te vor transpune în lumea în care toate obstacolele sunt trecute cu bine.

Dacă povestea ta se blochează, adu un personaj, un eveniment, un gând ajutător – fă ce ai face dacă ai ști că ai la dispoziție lumea tuturor posibilităților. Dacă nu reușești, pleacă de lângă poveste. Fă altceva – plimbă-te, dormi, uită-te la un film, ascultă muzica ta preferată, fă ceva plăcut câteva ore sau câteva zile.

Povestea ta nu e terminată până nu își primește un final fericit. Odată primit, deblocarea din interiorul ei se va răsfrânge asupra altor domenii care așteaptă fluxul tău creator.

Aici se află mai multe detalii despre ce înseamnă să te vindeci/deblochezi cu o poveste: terapie prin povești.

This entry was posted on Wednesday, November 6th, 2019 at 08:32 and is filed under (ro) Basmul și viața, (ro) Frica, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor. Detalii

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării implică acceptarea lor.

Close