25

September

Abandonul și vindecarea de abandon

În vara aceasta, întâlnindu-mă cu mai mulți psihologi la niște discuții în jurul cărților mele, am aflat – sau poate doar mi s-a confirmat – că problema cea mai pregnantă în lucrul lor cu oamenii este abandonul. Indiferent că este vorba de cel real prin care un părinte pleacă din viața copilului sau cel emoțional prin care îl neglijează chiar dacă rămâne prezent fizic, sentimentul de părăsire are consecințe devastatoare pe toate planurile, până la vârste înaintate – până când, din durere și disperare, ne decidem să îl privim în față, căutând vindecarea.

Trecând prin una din cele mai cumplite forme de abandon, trecând și prin procesul de restaurare până la eliberarea deplină de suferință și redobândirea bucuriei și a sentimentului profund că nu sunt singură, că aparțin și sunt iubită, am așternut într-o poveste care îmi este dragă nespus, tot ce se întâmplă într-un suflet care ajunge față în față cu abandonul pentru a-l depăși.

Povestea unui bărbat care credea că era băiat din Dincolo de basm și poveste – Cartea a patra poate fi citită ca atare, pentru puterea ei tămăduitoare în sine, sau poate fi urmat chiar procesul prin care trece personajul ajungând la vindecarea deplină. Scrisă pentru o situație întâlnită în viața reală, pentru un bărbat care nu putea ieși din suferința abandonului de către tată, ea poate fi adaptată pentru femei, procesul fiind identic sau, pentru lărgirea sferei de lucru spre latura feminină, se poate citi împreună cu Cum a dispărut Abandonul din Legende, basme și povești din vremea ce va să vină – Cartea Întâi.

Procesul se poate urma și pentru părăsirea de către partener sau orice altă formă de părăsire care lasă în urmă o traumă.

Ca instrumente de lucru aș vrea să las mai jos câteva definiții și gânduri care mi-au fost de ajutor cu ani în urmă, când am conștientizat pentru prima dată în viață că eram un copil părăsit.

 

DEX

Abandonul

= părăsire împotriva regulilor morale și a obligațiilor materiale a copiilor, a familiei, etc.

= părăsirea familiei, a copiilor, de către persoana care are obligația legală de a-i întreține

= părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferințe fizice și morale

= a lăsa pe cineva singur, a se despărți de cineva

= a pleca de undeva, a se îndepărta de ceva, a neglija

 

Abandon – cuvântul cu care se deschide Dicționarul de psihologie

= stare situațională psihică de părăsire de către o persoană apropiată; poate determina un disconfort psihic intens și poate afecta toate structurile psihice ale personalității. Când este de mică intensitate, se poate exprima prin neliniște, decepții, regres, insecuritate de către cel abandonat și de lipsă de interes și de afecțiune de către cel ce abandonează.

= când o persoană este abandonată de către alta, dar compensatoriu există altele care moderează sentimentul de abandon, acesta devine parțial

= abandonul total se manifestă în cazul copiilor părăsiți, pierduți sau cărora le-au murit unul sau amândoi părinții

= la puberi și adolescenți abandonul are efecte foarte puternice, creează dezorganizarea echilibrului afectiv, crește agresivitatea, negativismul, sentimentul de apartenență fiind puternic dezagregat. Unii autori vorbesc de constituirea unei mentalități de abandon.

Abandonul din neglijență este un semiabandon ce poate avea consecințe uneori mai grave decât abandonul complet, deoarece prezența persoanei care abandonează prin „neglijență” nu permite substituire, dimpotrivă, creează o tensiune și o frustrație permanentă, precum și o teamă de pierdere foarte greu de suportat.

 

Abandonul înseamnă și a lăsa în încercări fără ajutor, în ceva mai mare decât puterea de a îndura – de aici neputința și neajutorarea cu care creștem și pe care le manifestăm în situații mai mult sau mai puțin critice de-a lungul vieții.

Abandonul înseamnă a avea grijă de cineva și a-l părăsi înainte să se poată îngriji singur. Dar, cum creșterea nu poate fi împiedicată, inevitabil, copilul ajunge om mare, la punctul unde poate lua firul vieții în mâini și se poate îngriji de sine acolo unde nu a fost îngrijit de alții.

Ajutorul trebuie să vină de la cel abandonat și nu din afară. Un altul să te poarte acum, te va lăsa la stadiul de copil. Tu poți și trebuie să devii mama și tatăl pe care nu i-ai avut. Este cea mai frumoasă reunire de familie care poate avea loc vreodată: cea din sufletul tău.

This entry was posted on Monday, September 25th, 2017 at 19:00 and is filed under (ro) Dincolo de basm și poveste, (ro) Toate categoriile. Follow the comments through the RSS 2.0 feed. You can post a comment, or leave a trackback.

Leave a Reply

Tags:



error: Content is protected !!